6:10 Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; şi unii, care au umblat după ea, au rătăcit de la credinţă, şi s-au străpuns singuri cu o mulţime de chinuri.
Iubirea. Aici Pavel arată care este motivul avertizărilor sale împotriva slujitorilor Evangheliei care îşi fac datoria în primul rând pentru bani. Aşa cum consecinţele alergării după bani (v. 9) se aplică la toţi oamenii, tot aşa se întâmplă şi cu observaţia din v. 10. Pavel face o deosebire clară între ,,iubirea” de bogăţii şi simpla posedare a acestora, care s-ar putea să fie darul lui Dumnezeu pentru unii creştini demni de încredere.
Rădăcina tuturor relelor. [,,Rădăcina a tot răul”, KJV]. Literal, ,,rădăcina tuturor relelor”. În greceşte expresia aceasta este emfatică. În general vorbind, rădăcinile nu se văd, ci numai ramurile. Aici Pavel trage la o parte perdeaua care adesea ascunde motivele adevărate ale oamenilor. Pentru bogăţii oamenii sacrifică onoare, prietenie şi sănătate. Rădăcina şi izvorul iubirii de bani poartă răspunderea pentru o mare parte din mizeriile lumii acesteia.
Au rătăcit. Ori ,,s-au abătut”.
Credinţă. Adică descoperirea creştină a adevărului, care arată clar cum trebuie să trăiască oamenii înaintea lui Dumnezeu (vezi cap. 3:9; 4:1, 6; 5:8).
S-au străpuns. Primejdiile prosperităţii sunt aduse de propria mână. Balaam (2 Petru 2:15) şi Iuda Iscarioteanul (Matei 27:3; Ioan 12:4–6) ilustrează amăgirea bogăţiei şi deziluzia ei inevitabilă. Nici un om nu a fost constrâns să cedeze tentaţiei seducătoare de a se îmbogăţi grabnic. Chinul de moarte al cufundării în propria prăpastie sfidează imaginaţia. Mulţi părinţi s-au trezit prea târziu, după ani de fugă neistovită după bogăţii, pentru a descoperi că proprii lor copii le sunt străini, inimile lor fiind în alt loc. Nici o sumă de bani depusă în vreo bancă nu va răscumpăra anii neglijaţi, iar mângâierea iubirii şi aprecierii la o vârstă înaintată le va fi refuzată unor părinţi, fără a mai fi luate în seamă lacrimile lor. Posedarea de terenuri întinse şi case luxoase nu sunt o alinare suficientă pentru sănătatea irosită, care în acelaşi timp nu îi mai lasă omului vigoarea de a se bucura de bogăţiile strânse. Nenumărate sunt ,,chinurile” rezultate din alergarea omului după siguranţă materială.