5:9 O văduvă, ca să fie înscrisă în lista văduvelor, trebuie să n-aibă mai puţin de şaizeci de ani, să nu fi avut decât un singur bărbat;
Lista. [,,Numărul”, KJV]. O traducere literală a acestui verset ar suna astfel:,,Să fie pusă în această listă văduva care nu are mai puţin de 60 de ani, soţie a unui singur soţ.” Rostul acestei înscrieri speciale a văduvelor, deşi înţeleasă pe vremea lui Pavel, nu este clar astăzi. Acest cerc nu cuprindea toate văduvele adevărate (v. 4, 5), deoarece este evident că erau şi cazuri de văduve singure (v. 5), fără copii, care nu ajunseseră încă la vârsta de 60 de ani. Într-adevăr, v. 10 le descrie pe văduvele speciale din v. 9 ca pe unele care crescuseră copii şi apare întrebarea de ce aceşti copii nu se îngrijeau de mamele lor. Poate că ei nu mai trăiau, nu erau în stare sau nu vroiau să-şi îndeplinească datoriile filiale. Oricare ar fi fost împrejurările, ,,văduva adevărată” avea nevoie de ajutor special.
Şaizeci de ani. Pavel le sfătuia pe văduvele tinere să se recăsătorească (vezi v. 11–14). Iar această limită arbitrară de vârstă implică faptul că recăsătorirea era cât se poate de improbabilă pentru văduvele care constituiau această listă specială. Cu alte cuvinte, statutul lor marital actual era considerat permanent. Astfel, se pare că aşteptarea ca ele să continue să rămână necăsătorite era bazată pe vârsta pe care o atinseseră, nu pe vreun legământ pe care unii presupun că l-ar fi făcut.
Un singur bărbat. Vezi cap. 3:2, 12. Văduva onorată de biserică prin acceptarea în această listă specială trebuie să fi avut o viaţă demnă, adică să fi fost o soţie şi mamă credincioasă.