5:8 Dacă nu poartă cineva grijă de ai lui, şi mai ales de cei din casa lui, s-a lepădat de credinţă, şi este mai rău decât un necredincios.
Nu poartă … de grijă. Unii comentatori cred că aici se face referire lipsa ajutorului material din partea celui care trebuie să susţină familia. Alţi sunt de părere că Pavel se referă la securitatea financiară pe care bărbatul ar trebui să o asigure familiei, aşa încât moartea lui să nu pricinuiască greutăţi materiale celor care rămân în viaţă.
Ai săi. Adică cei din familia lui şi poate, în contextul acesta, mai ales văduvele. Pe vremea lui Pavel aceasta ar fi însemnat atât slugile familiei cât şi toate rudele.
Casa sa. Pavel cuprinde mai mult decât văduvele în acest cerc; rudele cele mai apropiate trebuie să se aibă grijă de cei nevoiaşe. Practica aceasta merită deplina aprobare din partea bisericii, deoarece toţi oamenii trebuie să privească înainte către ziua când vor depinde de alţii, dacă moartea nu va interveni brusc.
S-a lepădat de credinţă. Adică s-a lepădat de învăţăturile bisericii creştine cu privire la răspunderea faţă de părinţi şi faţă de rudele apropiate. Biserica creştină sprijină porunca de la Sinai, că toţi copiii trebuie să îşi cinstească părinţii (vezi Exod 20:12), că religia adevărată înalţă şi înnobilează datoriile familiale obişnuite. Pretenţia creştinului că trăieşte o viaţă altruistă şi în acelaşi timp ignorarea răspunderilor faţă de părinţi constituie o inconsecvenţă tragică. În felul acesta se manifestă lipsă de sinceritate în mărturisirea personală de credinţă. Când, pe cruce, s-a îngrijit de mama Sa, Isus a dat un exemplu fiecărui creştin (vezi Ioan 19:25–27).
Necredincios. [,,Infidel”, KJV]. Deoarece mulţi păgâni consideră grija faţă de părinţii lor mai în vârstă o datorie personală, neîndeplinirea acestei datorii de către un creştin l-ar face ,,mai rău decât un necredincios”.