5:5 Cea cu adevărat văduvă, care a rămas singură, şi-a pus nădejdea în Dumnezeu, şi stăruie, zi şi noapte, în cereri şi rugăciuni.
Cu adevărat văduvă. Adică văduve fără rude apropiate şi fără mijloace de trai (vezi v. 3).
Singură. Literal, ,,să trăiască singură”, adică fără copii.
Şi-a pus nădejdea în Dumnezeu. Văduva despre care e vorba aici nu adoptă o purtare serioasă doar pentru a câştiga simpatia bisericii. De la începutul văduviei ei, ea şi-a pus viitorul în mâinile lui Dumnezeu, sigură că, în iubirea Sa, El se va îngriji de rezolvarea problemei ei.
Zi şi noapte. Adică ziua şi noaptea. Pavel nu vrea să se înţeleagă de aici că ocupaţia principală a văduvelor ar trebui să fie rugăciunea continuă, el spune doar că Dumnezeu este tovarăşul lor în toate şi izvorul lor de mângâiere.