5:4 Dacă o văduvă are copii sau nepoţi de la copii, aceştia să se deprindă să fie evlavioşi întâi faţă de cei din casa lor, şi să răsplătească ostenelile părinţilor, căci lucrul acesta este plăcut înaintea lui Dumnezeu.
Nepoţi. Literal, ,,urmaşi”. Cuvântul ,,nepoţi” în trecut nu avea înţelesul din ziua de azi. Îngrijirea de o văduvă este în primul rând obligaţia rudelor ei apropiate. Dacă şi copiii ei sunt neajutoraţi, sau au murit, atunci obligaţia le revine descendenţilor.
Evlavioşi. Gr. eusebeo, ,,a se purta evlavios”, ,,a se purta cu temere de Dumnezeu”. Substantivul eusebeia e tradus ,,evlavie” în 1 Timotei 2:2; 3:16; 4:7, 8; 6:3, 5, 6, 11; 2 Timotei 3:5. Religia creştină atrage atenţia asupra datoriilor pe care fiecare creştin matur le va îndeplini cu credincioşie. A mărturisi loialitate faţă de Dumnezeu şi în acelaşi timp a fi neatent faţă de nevoile familiei nu este adevărata religie. Dumnezeu nu acceptă nici chiar activitatea bisericească ca un înlocuitor pentru datoria elementară de a avea grijă de părinţi sau de bunici.
Întâi. Adică grija pentru părinţi este una din primele obligaţie ale omului.
Să răsplătească. Sau ,,să dea înapoi recompense”, adică un răspuns la efortul depus de părinţi pentru creşterea copiilor. Indiferent ce ar face un copil pentru părinţii săi care au ajuns în vârstă, nu va putea niciodată să-i răsplătească pe deplin. Nu numai datoria, ci şi iubirea recunoscătoare ar trebui să inspire grija pentru părinţii bătrâni.
Părinţilor. Sau ,,strămoşilor”.
[,,Bun şi”, KJV]. Dovezile textuale favorizează omiterea acestor cuvinte.
Plăcut. [,,Bine primit”, KJV]. Simţul datoriei, faţă de om sau faţă de Dumnezeu, demonstrează gradul de evlavie al membrilor bisericii. Dumnezeu a dat un exemplu, netrecând cu vederea neajutorarea şi sărăcia altora. Iubirea Lui nu cunoaşte margini în grija pentru nevoile creaturilor Sale. De aceea, creştinul care renunţă la interesele egoiste, îngrijindu-se cu credincioşie de părinţii sau de bunicii săi, dă pe faţă o trăsătură creştină plăcută în ochii lui Dumnezeu (vezi la cap.2, 3).