5:20 Pe cei ce păcătuiesc, mustră-i înaintea tuturor, ca şi ceilalţi să aibă frică.
Cei ce păcătuiesc. Adică ,,prezbiterii” (vezi v. 19). Pavel nu scuză şi nu ocroteşte păcatul nimănui.
Mustră-i. Gr. elegcho, ,,a condamna”, doar în cazul în care acuzaţia este adevărată, iar dovezile clare (vezi Ioan 8:46; 16:8). Momentul când un membru al bisericii îl acuză pe alt membru de păcat, este cât se poate de serios. În consecinţă, orice acuzaţie, înainte de a fi făcută publică, ar trebui să fie perfect validată prin martori de încredere. Când Biblia îi îndeamnă pe creştini să ,,mustre”, acest cuvânt are întotdeauna sensul de a ,,condamna”. Lucrul acesta se poate fi adus la îndeplinire numai când există dovezi de netăgăduit. Un astfel de sfat interzice acuzaţiile nesăbuite prin care e păgubită reputaţia unor oameni nevinovaţi şi încrederea în fraţi este slăbită.
Tuturor. Aceasta ar putea să însemneze simplu ,,tuturor” celorlalţi prezbiteri sau s-ar putea referi la ,,toată” congregaţia. Ambele puncte de vedere ar putea fi corecte, întrucât greşelile, variind de la simpla ineficienţă până la imoralitate flagrantă, ar putea fi tratate diferit.