5:1 Nu mustra cu asprime pe un bătrân, ci sfătuieşte-l ca pe un tată; pe tineri sfătuieşte-i ca pe nişte fraţi;
Nu mustra. Sau ,,nu dojeni cu asprime”. Creştinul n-ar trebui să dea dovadă de lipsă de amabilitate faţă de vreun grup, mai ales cei mai tineri faţă de cei mai vârstnici. Ca un exemplu pe care să-l urmeze toţi membrii bisericii, lui Timotei i se atrage atenţia aici de multele ocazii practice care pun la încercare autenticitatea experienţei religioase a unui om. Diferitele grupuri prezentate în acest verset reprezintă categoriile de oameni care alcătuiau bisericile conduse de Timotei, înaintea cărora trebuia să fie ,,cu luare aminte” pentru ca să se mântuiască atât pe sine însuşi cât şi pe cei ce îl ascultă (vezi cap. 4:16).
Bătrân. Gr. presbuteros ,,[bărbat] mai în vârstă” (vezi Fapte Apostolilor 11:30). Chiar şi buna cuviinţă a oamenilor recunoaşte respectului cuvenit din partea celor tineri faţă de cei în vârstă şi cu experienţă. Indiferent de corectitudinea ideilor unui tânăr, este foarte nerespectuos din partea lui să trateze cu desconsiderare pe cei mai vârstnici. O asemenea purtare nu-l recomandă ca un adevărat creştin (vezi Exod 20:12; Levitic 19:32).
Sfătuieşte-l. Sau ,,îndeamnă-l”. Vârsta înaintată nu anulează nevoia de corectare, dar dacă este de datoria tânărului să mustre, atunci trebuie să fie condus de respect şi umilinţă sincere.
Tinete. Mustrarea şi disciplina sunt eficiente numai când sunt realizate fără critică. Cei care primesc sfatul util nu trebuie să găsească vreun motiv ca să-l refuze pe tânărul conducător, considerând că are o atitudine arogantă, superioară. Membrii mai tineri ai bisericii trebuie să-i simtă că el le este tovarăş, nu superior.