5:19 Împotriva unui prezbiter să nu primeşti învinuire decât din gura a doi sau trei martori.
Prezbiter. Vezi v. 17.
Să nu primeşti. Pavel avea în vedere paguba cauzată reputaţiei unui conducător creştin pe urma vreunei acuzaţii, întemeiată sau nu. Timotei nu trebuia să acorde atenţie vreunui acuzator decât dacă putea să aducă ,,doi sau trei martori” cu el pentru a-şi susţine acuzaţia. Apostolul nu susţine favoritismul de nici un fel pentru prezibiterii care fac ceva rău. El doreşte doar să-i ocrotească pe conducătorii credincioşi de unii care ar dori să le slăbească influenţa prin calomnie.
Decât. Sau ,,cu excepţia”.
Martori. Adică, atunci când membrul acuzat e adus la judecată înaintea unui tribunal recunoscut, adversarii lui trebuie să aibă ,,doi sau trei martori” care să susţină acuzaţia. Practica iudaică proteja individul de acuzaţii nesăbuite şi rău intenţionate (vezi Deuteronom 17:6; 19:15). Biserica Noului Testament a adoptat acest obicei iudaic de protecţie a individului (vezi Matei 18:16). Totuşi, cu privire la un ,,prezbiter” bisericesc, Pavel recomandă chiar şi evitarea unei audieri publice dacă acuzatorul, atunci când se prezintă pentru prima dată cu învinuirea, nu poate aduce ,,doi sau trei martori” integri.