5:10 să fie cunoscută pentru faptele ei bune; să fi crescut copii, să fi fost primitoare de oaspeţi, să fi spălat picioarele sfinţilor, să fi ajutat pe cei nenorociţi, să fi dat ajutor la orice faptă bună.
Cunoscută. [,,Vestită”, KJV]. Să fi trăit o viaţă responsabilă atât în familie cât şi în afară era o condiţie pentru fiecare văduvă a grupului special (vezi v. 9). Ceea ce urmează pare să fie un scurt exemplu de calităţi prin care o văduvă s-ar fi putut califica pentru a fi membră a grupului special.
Faptele ei bune. Vezi cap. 2, 10. Ca şi Domnul Isus, Pavel pune un puternic accept asupra roadelor unei adevărate credinţe (vezi Mat. 5:13–16; 7:16–20; 2 Corinteni 9:8; Efeseni 2:10; 1 Timotei 3:7; Iacov 2:17–26).
Să fi crescut copii. Acum Pavel specifică unele din ,,faptele bune” la care se referă. În original se înţelege că propoziţia ,,să fi crescut copii” era o condiţie pe care trebuia să o îndeplinească o femeie înscrisă în această grupă specială de văduve. Unii sugerează că este vorba de grija pe care trebuie să o aibă o văduvă faţă de alţi copii săraci şi faţă de orfani.
Primitoare de oaspeţi. Faptul că trebuia să găzduiască străini sugerează că văduvele de care e vorba nu erau în lipsite de mijloace financiare.
Spălat picioarele sfinţilor. Politeţea răsăriteană cerea ca picioarele oaspeţilor să fie spălate. Se prea poate să fi fost o onoare pentru gazdă să le spele ea însăşi picioarele (vezi Luca 7:44). Unii sunt de părere că, în deosebi din cauză că e vorba de ,,picioarele sfinţilor”, aici se face referire la participarea la actul umilinţei, spălarea picioarelor, instituit de Domnul în Ioan 13:3–15.
Cei nenorociţi. Vezi Romani 12:13.
Orice faptă bună. Adică fapte de felul acelora care, pe bună dreptate, ar fi de aşteptat din partea femeilor evlavioase.