4:8 Căci deprinderea trupească este de puţin folos, pe când evlavia este folositoare în orice privinţă, întrucât ea are făgăduinţa vieţii de acum şi a celei viitoare.
Deprinderea trupească. Pavel nu minimalizează aici foloasele exerciţiului fizic. Corpul omenesc este ,,templul Duhului Sfânt” (1 Corinteni 6:19, 20) şi fiecare creştin trebuie să se menţină în cea mai bună stare de sănătate. Împlinirea acestui lucru cere o măsură potrivită de exerciţiu fizic. Totuşi Pavel îşi manifestă îngrijorarea faţă de austeritatea şi exerciţiul fizic de orice fel făcute un scop în ele însele, în dauna evlaviei caracterului. Moralitatea oricărui aspect al vieţuirii sănătoase constă nu în ceea ce face o persoană cu trupul ei, ci în aportul adus de vigoarea fizică la creşterea spirituală (vezi 1 Corinteni 9:24–27).
Puţin. Adică în comparaţie cu importanţa supremă a formării caracterului, care ,,este folositoare în orice privinţă”. Unii cred că Pavel compară valoarea temporară a dezvoltării fizice cu valoarea prezentă şi viitoare a educaţiei spirituale. Lucrul acesta s-ar putea să fie adevărat, dar nu trebuie ignorat faptul că o bună sănătate contribuie la vigilenţa şi creşterea spirituală. ,,Sănătatea este o binecuvântare inestimabilă, legată de conştiinţă şi religie mult mai strâns decât îşi dau mulţi seama” (GW 242).
În orice privinţă. [,,În toate lucrurile”, KJV]. Orice atenţie acordată educaţiei fizice sau mentale este doar un mijloc pentru unicul scop important, vitalitatea spirituală. Formarea unui caracter creştin este preocuparea principală a adevăratului creştin.
Vieţii de acum. Pavel e de acord cu declaraţia lui Hristos că evlavia nu oferă credinciosului doar făgăduinţa vieţii veşnice, ,,viitoare”, ci dă şi pace, fericire şi binecuvântări în viaţa aceasta (vezi Psalm 34:12–14; Luca 18:28–30).