4:3 Ei opresc căsătoria şi întrebuinţarea bucatelor, pe care Dumnezeu le-a făcut ca să fie luate cu mulţumiri de către cei ce cred şi cunosc adevărul.
Opresc căsătoria. Pavel avertizează aici împotriva concepţiilor fanatice care au fost introduse pentru prima dată în creştinism de către gnostici (vezi Vol. VI, pp. 54–58) şi au fost apoi perpetuate de sistemul monastic. Gnosticii credeau că întreaga materie este rea şi că trupului uman trebuie să i se reprime şi să i nege pasiunile. Potrivit acestei teorii, căsătoria este o cedare la poftele cărnii şi deci este păcătoasă. Pavel lămureşte faptul că ea este o instituţie dată de Dumnezeu şi că a o interzice înseamnă un atac la înţelepciunea nemărginită şi la scopurile bune ale lui Dumnezeu (vezi 1 Corinteni 7:1–4; Evrei 13:4).
Bucatelor. Gr. bromata, ,,hrana” (vezi Marcu 7:19). În ce priveşte poziţia lui Pavel cu privire la relaţia dintre hrană şi vieţuirea creştină, vezi Romani 14:1. Apostolul se referă aici la influenţele şi tendinţele ascetice care pătrunseră în biserică. Din motive ceremoniale şi rituale aceşti ascetici considerau că spiritual ar fi de dorit interzicerea categorică a unor alimente. S-ar putea ca în avertizarea apostolului să fie inclusă şi oprirea de la consumul anumitor alimente în zile religioase speciale.
Pe care. Unii cred că aceste cuvinte se referă numai la ,,bucate”, în timp ce alţii cred că este vorba şi de căsătorie. A făcut. [,,Creat” KJV]. Atât hrana cât şi căsătoria făceau parte din planul original al lui Dumnezeu pentru om, în Eden.
Să fie luate. [,,Să fie primite”, KJV]. Instituţia căsătoriei şi alimentele date omului să le mănânce (vezi Geneza 1:29; vezi Nota Suplimentară de la Leviticul 11) fac parte din planul lui Dumnezeu pentru buna dezvoltare a omului. Acela care l-a creat pe om ştie cel mai bine la ce activităţi ar trebui să participe acesta pentru a trăi o viaţă echilibrată şi fericită. Ca omul să se lipsească de privilegiile căsătoriei şi ale alimentelor necesare pentru o sănătate bună ar însemna să pună la îndoială şi să sfideze înţelepciunea şi voia lui Dumnezeu.
Mulţumire. Oamenii nu numai că trebuie să accepte îndrumările lui Dumnezeu pentru vieţuire, ci şi să se bucure de purtarea Sa de grijă şi să ducă o viaţă de laudă şi mulţumire (vezi 1 Corinteni 10:30, 31).
De către cei ce cred şi cunosc. Literal, ,,de către credincioşi, şi anume de către aceia care cunosc pe deplin [adică aceia care cunosc din experienţă]”. Planurile lui Dumnezeu pentru om sunt înţelese cel mai bine de către aceia care şi-au predat viaţa Lui şi au pus în practică aceste planuri (vezi Ioan 7:17). Aceia care cunosc din experienţă iubirea şi purtarea de grijă neistovită a lui Dumnezeu vor fi primii care-I vor dovedi înţelepciunea pe măsură ce aceasta se extinde la fiecare aspect al vieţii lor. Numai aceia care au înţeles pe deplin această înţelepciune vor fi în stare să aducă adevărată ,,mulţumire”.
Adevărul. Adică voia lui Dumnezeu, aşa cum e descoperită ea în Scripturi (vezi cap. 3:15; cap. 2:4).