1:9 căci ştim că Legea nu este făcută pentru cel neprihănit, ci pentru cei fărădelege şi nesupuşi, pentru cei nelegiuiţi şi păcătoşi, pentru cei fără evlavie, necuraţi, pentru ucigătorii de tată şi ucigătorii de mamă, pentru ucigătorii de oameni,
Pentru cel neprihănit. [,,Pentru un om neprihănit”, KJV]. Apostolul nu învaţă că cel credincios nu mai este obligat să asculte de cele Zece Porunci (vezi Romani 3:31). Isus nu a venit să-l elibereze pe om de obligaţia ţinerii poruncilor, ci să-i arate că există posibilitatea ascultării şi să-i ofere puterea necesară pentru biruinţa deplină asupra păcatului (vezi Romani 8:4). Totuşi, legea nu-l mai osândeşte pe omul îndreptăţit, deşi ea rămâne norma comportamentului său (vezi Romani 6:14).
Pentru cei fărădelege. Adică aceia care se împotrivesc legii şi nu sunt conduşi de ea.
Nesupuşi. [,,Neascultători”, KJV]. Sau ,,rebeli”. Păcatul înseamnă răzvrătire împotriva autorităţii lui Dumnezeu. Când o fiinţă creată refuză să trăiască în armonie cu legile universului, se consideră mai înţeleaptă decât Dumnezeu. Rebeliunea împotriva autorităţii divine are ca rezultat lista care urmează.
Nelegiuiţi. [,,Neascultători”, KJV]. Adică persoane nereligioase.
Păcătoşi. [,,Păcătoşi”, KJV]. Adică aceia care nu fac deosebire între cele sfinte şi cele lumeşti, care L-au pierdut din vedere pe Dumnezeul cel viu şi trăiesc numai din perspectiva acestei lumi, ca Esau (vezi Evrei 12:16). Termenul acesta şi cele cinci dinaintea lui se referă în mod specific la călcarea primelor patru din cele zece porunci. În 1 Timotei 1:10 sunt descrise păcatele comise împotriva semenului.