1:19 şi să păstrezi credinţa şi un cuget curat, pe care unii l-au pierdut, şi au căzut din credinţă.
Să păstrezi credinţa. Timotei trebuia să aibă convingerea că atunci îl puseră la conducere în slujirea Evangheliei şi preziseră utilitatea lui viitoare, Pavel şi profeţii bisericii fuseseră conduşi de Dumnezeu. Timotei putea să reuşească doar dacă păstra convingerea că aceştia rostiseră voinţa lui Dumnezeu pentru el şi că îndeplinindu-şi sarcina în mod credincios putea fi sigur de binecuvântarea divină. Sfatul Cuvântului lui Dumnezeu, la data aceea Vechiul Testament, urma să fie o armă în plus în ,,lupta” (v. 18) împotriva învăţătorilor dezbinători (v. 3–7).
Cuget curat. Aceasta trebuia să fie a doua armă în lupta împotriva rătăcirii şi a păcatului.
Indiferent ce problemă ar fi avut de întâmpinat Timotei, puterea lui trebuia să constea în efortul sincer de a acţiona în acord cu principiile trasate de Pavel şi de Cuvântul lui Dumnezeu. Lucrătorii creştini de astăzi de asemenea vor vedea că cele mai puternice convingeri ale lor slăbesc şi ajung lipsite de viaţă dacă viaţa lor nu dovedesc solia pe care o predică.
L-au pierdut. [,,Lepădat”, KJV]. Gr. apotheo, ,,a da la o parte”, ,,a respinge” (vezi Faptele Apostolilor 13:46). Pavel îi descrie aici pe cei care de bunăvoie resping glasul conştiinţei. Treptele tragicei apostazii sunt: (1) încălcarea unei conştiinţe curate [,,unui cuget curat”], (2) pierderea convingerii cu privire la principiile creştine şi (3) lepădarea deliberată de credinţă.
Au căzut. [,,Au naufragiat”, KJV; ,,s-a sfărâmat cu ei corabia”, traducerea lui G. Galaction]. Ca şi căpitanul de vas care renunţă la busolă pentru a se sprijini pe propria lui judecată, provocând astfel un dezastru, tot aşa şi credinţa creştinului ,,naufragiază” când acesta se abate de la Cuvântul vrednic de încredere al lui Dumnezeu, sprijinindu-se pe propria sa judecată sau pe a altuia.
Credinţă. Literal, ,,credinţa”. Adică a acelora care nu iau aminte la glasul conştiinţei.