1:15 O, adevărat şi cu totul vrednic de primit este cuvântul, care zice: Hristos Isus a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu.
Adevărat. [,,Credincios”, KJV; ,,Vrednic de încredere”, traducerea lui G. Galaction]. Sau ,,vrednic de încredere”. Expresia ,,adevărat… este cuvântul care zice” se găseşte numai în epistolele pastorale (vezi 1 Timotei 3:1; 4:9; 2 Timotei 2:11; Tit 3:8).
Vrednic de primit. Învăţătura fundamentală, că Isus a venit să-i răscumpere pe oameni, poate fi primită fără ezitare sau îndoială. Nimic nu este vrednic de mai multă atenţie. A venit. Pavel afirmă preexistenţa lui Hristos (vezi Ioan 1:1–3; 16:28; 17:5).
Mântuiască. De la intrarea păcatului în lume, Dumnezeu a pus neîncetat în aplicare planul Său de a-i salva pe oameni de la nimicirea veşnică. Lucrarea îngerilor şi a oamenilor temători de Dumnezeu este să-i pună pe ceilalţi oameni în legătură cu Isus Hristos. Versetul acesta nu limitează harul lui Dumnezeu la câţiva aleşi, ci scoate în evidenţă disponibilitatea lui pentru toţi ,,păcătoşii” (vezi Matei 1:21).
Cel dintâi. [,,Principalul”, KJV]. Pavel continuă să-şi simtă nevrednicia chiar şi după convertire. El nu spune ,,cel dintâi eram eu”, ci ,,cel dintâi sunt eu” (vezi 1 Corinteni 15:9, 10). Umilinţa lui reiese din amintirea insultelor şi a persecuţiilor împotriva lui Dumnezeu şi a bisericii Sale (vezi 1 Timotei 1:13), ca şi din conştienţa sa că are zilnic nevoie de puterea lui Dumnezeu. Creştinul cu adevărat convertit nu-şi pierde niciodată simţul nevredniciei pe care l-a avut când şi-a predat pentru prima dată voinţa lui Hristos. El ştie că fără o interiorizare zilnică a puterii lui Dumnezeu viaţa lui nu ar da pe faţă roadele unui caracter creştin. ,,Cu cât ne apropiem mai mult de Hristos şi cu cât ne dăm mai bine seama de curăţia caracterului Său, cu atât vom înţelege mai clar păcătoşenia peste măsură de mare a păcatului şi ne vom simţi mai puţin îndemnaţi să ne înălţam pe noi înşine.” (COL 160). Unica salvare a creştinului este să-şi amintească de groapa din care a fost ,,scos” (Isaia 51:1; vezi Psalm 40:2), şi să nu-şi pună încrederea în sine, ci zilnic să-şi supună voios voinţa lui Dumnezeu.