5:8 Dar noi, care suntem fii ai zilei, să fim treji, să ne îmbrăcăm cu platoşa credinţei şi a dragostei, şi să avem drept coif nădejdea mântuirii.
Dar noi. În contrast cu aceia a căror purtare e descrisă în v. 7.
Treji. Continuând, prin repetare, ideea începută în v. 6.
Să ne îmbrăcăm. Nevoia creştinului de a îmbrăca anumite calităţi dă de înţeles că el nu este îmbrăcat în mod natural cu ele. Aici Pavel spune că este necesară armura spirituală defensivă, sugerând că războiul este în desfăşurare, iar creştinul va avea nevoie de ea, ca să se apere (vezi Efeseni 6:11, 12). În ceea ce priveşte echipamentul spiritual complet, vezi comentariul de la Romani 13,12.14; 2 Corinteni 10,4; Efeseni 6,13–17.
Platoşa. Vezi comentariul de la Efeseni 6,14, unde platoşa e definită ca fiind neprihănirea (compară cu Isaia 59,17; 2 Corinteni 6,7).
A credinţei şi a dragostei. Adică platoşa, care este credinţă şi iubire. Cele două însuşiri sunt părţi integrale ale dreptăţii. Credinţa este însuşirea activă a dreptăţii pe care Hristos o dă credinciosului, iar iubirea este cea mai importantă caracteristică a caracterului lui Dumnezeu (Romani 5:5). Apostolul îi lăudase deja pe tesaloniceni pentru aceste însuşiri (1 Tesaloniceni 1,3). Aici îi îndeamnă pe ei şi pe toţi creştinii să se folosească mai mult de aceste atribute în lupta lor cu răul.
Coif. Vezi Efeseni 6,17, unde această piesă a armurii e numită a ,,mântuirii”, în timp ce aici Pavel o descrie ca fiind ,,nădejdea mântuirii”. Astfel el învaţă că mântuirea, în stadiul ei final, se găseşte încă în viitor (vezi Matei 24,13; 1 Petru 3,5).