5:2 Pentru că voi înşivă ştiţi foarte bine că ziua Domnului va veni ca un hoţ noaptea.
Ştiţi foarte bine. Mai bine, ,,cunoaşteţi exact”. Aceasta nu înseamnă că tesalonicenii ştiau tot ceea ce putea fi cunoscut cu privire la ,,ziua Domnului”, ci că toţi erau conştienţi de iminenţa acestei zile. Este clar că apostolul le dăduse învăţătura Domnului asupra acestui subiect (Matei 24,32–44). Era nevoie doar de a-i întări în cunoaşterea lor şi de a accentua însemnătatea ei.
Ziua Domnului. Dovezi textuale importante pot fi citate pentru folosirea nearticulată a substantivului ,,zi”. Probabil că o asemenea omitere în greacă arată că expresia ,,zi a Domnului” era formula înţeleasă de biserică. În ce priveşte sensul acestei sintagme, vezi comentariul de la Faptele Apostolilor 2,20. Pavel face adesea referire la formula aceasta sau la echivalentul ei, uneori prescurtând-o cu ,,ziua” sau ,,ziua aceea” (1 Tesaloniceni 5,4, Romani 2,16.1 Corinteni 1,8; 5,5; 2 Corinteni 1,14; 2 Tesaloniceni 1,10; 2,2). Aici ,,ziua Domnului” se referă la a doua venire a lui Hristos.
Va veni. [,,Vine”, KJV]. Forma verbului în greacă subliniază certitudinea revenirii Domnului.
Ca un hoţ. Vezi şi cuvintele lui Hristos din Matei 24,43; Luca 12,39.40. Compară cu 2 Petru 3,10; Apocalipsa 3,3; 16,15. Prin folosirea comparaţiei cu un hoţ, apostolul accentuează caracterul neaşteptat al celei de a doua veniri, avertizându-i astfel pe cititori să fie gata oricând (vezi comentariul de la 1 Tesaloniceni 4,15). Dacă iau aminte la cuvintele lui, ei nu vor fi luaţi prin surprindere (compară cu Luca 21,34–36; 1 Tesaloniceni 5,4).
Noaptea. [,,În noapte”, KJV]. Evangheliile leagă în mod frecvent venirea lui Hristos de timpul nopţii (Matei 24,43; 25,6; Marcu 13,35; Luca 12,35–38; 17,34). Biserica primară lua ilustraţia în mod literal şi se aştepta ca revenirea Domnului să aibă loc pe la miezul nopţii. Ieronim menţionează
o tradiţie iudaică conform căreia deoarece la cel dintâi Paşte, în Egipt, Domnul venise la miezul nopţii, şi Mesia urma să îşi facă apariţia la miezul nopţii. El îi atribuie acesteia ,,tradiţia apostolică” care prevedea că veghea dinainte de Paşte ar trebui să dureze până la miezul nopţii, ca anticipare a venirii lui Hristos (Ieronim, comentariu la Matei 25,6). Folosirea cuvântului ,,noapte” de către Pavel, ar trebui discutată în contextul versetelor 4–6.