5:23 Dumnezeul păcii să vă sfinţească El însuşi pe deplin; şi: duhul vostru, sufletul vostru şi trupul vostru, să fie păzite întregi, fără prihană la venirea Domnului nostru Isus Hristos.
Dumnezeul păcii. [,,Şi Însuşi Dumnezeul păcii”, KJV]. Mai bine, ,,dar Dumnezeul păcii Însuşi”. Cu acest verset Pavel îşi începe secţiunea finală a epistolei, căreia îi dă astfel forma unei rugăciuni. El a înălţat standardele creştine (v. 12–22), dar recunoaşte că nimeni nu le poate îndeplini fără ajutor divin, aşa că prin cuvintele de încheiere îi îndreaptă pe cititori spre puterea întăritoare a lui Dumnezeu. Titlul, ,,Dumnezeul păcii” se referă la Dumnezeu, care este sursa păcii adevărate (vezi Romani 15,33; 16,20; 2 Corinteni 13,11; Evrei 13,20.21; vezi comentariul de la Filipeni 4,7). Dumnezeu caută întotdeauna să restaureze pacea cu cei rebeli (vezi comentariul de la 2 Corinteni 5,18.19).
Sfinţească. Gr. hagiazo (vezi comentariul de la Matei 6,9; Ioan 17,17; 1 Corinteni 7,14).
Pe deplin. Gr. holoteles, ,,perfect”, ,,deplin în toate privinţele”, de la holos, ,,întreg” şi telos, ,,sfârşit”. Luther a tradus cuvântul holoteles prin ,,total”. Adevărata sfinţire cuprinde întreaga fiinţă: de fapt e cu neputinţă o sfinţire parţială, în sensul că anumite aspecte ale vieţii rămân nesfinţite. Fiecare aspect al vieţii trebuie să fie supus puterii purificatoare a Spiritului lui Dumnezeu.
Duhul vostru, sufletul vostru şi trupul vostru. Pavel nu face aici un studiu al naturii umane, ci vrea să se asigure că nici o parte a vieţii convertiţilor nu va rămâne neatinsă de puterea sfinţitoare a lui Dumnezeu. În general Biblia pare să vorbească de o împărţire în două a naturii umane, fie trupul şi sufletul, fie trupul şi duhul (vezi comentariul de la Matei 10,28; Romani 8,10; 1 Corinteni 5,3; 7,34). În Epistola către tesaloniceni termenii aceştia sunt puşi laolaltă pentru a scoate în evidenţă că nici o parte din om nu trebuie să rămână neatinsă de influenţa sfinţirii. Putem vedea
o însemnătate specială în subîmpărţirile pe care le face Pavel. Prin ,,duh” (pneuma, vezi comentariul de la Luca 8,55) se poate înţelege principiul superior al inteligenţei şi al gândirii, cu care este înzestrat omul şi cu care Dumnezeu poate să comunice prin Duhul Său (vezi comentariul de la Romani 8,16). Omul este adus la asemănarea cu Hristos prin înnoirea minţii cu ajutorul Duhului Sfânt (vezi Romani 12,1.2).
Prin ,,suflet”, (psuche, vezi comentariul de la Matei 10,28), când este deosebit de cuvântul ,,duh” (,,spirit”), se poate înţelege acea parte a naturii umane care este formată din instincte, emoţii şi dorinţe. Aceasta poate fi sfinţită şi ea. Când, prin lucrarea Duhului Sfânt, mintea e adusă în conformitate cu mintea lui Dumnezeu şi raţiunea sfinţită predomină asupra naturii inferioare, atunci impulsurile, care altminteri ar fi împotriva voinţei lui Dumnezeu, ajung să fie supuse acesteia. În felul acesta creştinul umil poate să ajunge la un aşa grad de sfinţire încât impulsurile sale să fie în conformitate cu voia lui Dumnezeu. Astfel creştinul îşi găseşte plăcerea în a face voia Sa. Legea divină este în inima lui (vezi Psalmi 40,8; Evrei 8,10; COL 312; DA 608).
Înţelesul cuvântului ,,trup” (soma) pare evident. Este corpul – carne, sânge şi oase – care e condus fie de natura superioară, fie de cea inferioară. Când mintea este sfinţită, omul nu abuzează de trup. Atunci sănătatea este prosperă. Trupul devine un instrument prin care creştinul Îl poate servi pe Domnul său. Sfinţirea care nu include şi trupul nu este deplină. Trupurile noastre sunt templele lui Dumnezeu. Ar trebui să ne străduim întotdeauna să le păstrăm sfinte şi să-L proslăvim pe Dumnezeu prin ele (1 Corinteni 6,19,20).
Întregi. Gr. holokleros, ,,depline în toate privinţele”, ,,complete”, ,,întregi”, de la holos, ,,întreg”, kleros, ,,parte”. Acest adjectiv poate determina oricare din substantivele de mai înainte ,,duh”, ,,suflet” şi ,,trup”, sau poate fi îmbinat cu verbul ,,a păstra”, având înţelesul de ,,a păstra în întregime”.
Păzite. Gr. tereo, în general, ,,a ţinea”, dar aici şi în Iuda 1 este tradus ,,a păzi”.
Fără prihană. Gr. amemptos (vezi comentariul de la Filipeni 2,15; 1 Tesaloniceni 2,10; 3,13). Cel care e sfinţit va fi păzit de Dumnezeu şi înfăţişat fără greşeală în ziua cea mare a venirii Domnului (vezi comentariul de la Iuda 24).
La. [,,Spre”, KJV]. Adică la data venirii.
Venirea. Gr. parousia, (vezi comentariul de la cap. 3,13; 4,15).
Domnului nostru Isus Hristos. În ce priveşte comentariul despre numele Mântuitorului, vezi
comentariul de la Matei 1,1; Filipeni 2,5.