4:17 Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul.
Apoi. Adică după ce drepţii morţi vor fi înviaţi.
Noi cei vii care vom fi rămas. Vezi comentariul de la v. 15.
Vom fi răpiţi. Gr. harpazo, ,,a smulge şi a duce” (vezi comentariul de la Faptele Apostolilor 8,39; Filipeni 2,6; Apocalipsa 12,5). Cuvântul ,,răpire” [în engleză ,,rapture”] vine, prin intermediul verbului latin rapio, de la grecescul harpazo. Cuvântul ,,răpire” este folosit de unii într-un sens teologic, pentru a descrie procesul descris de Pavel, prin care sfinţii sunt ridicaţi în văzduh. Cei care folosesc în felul acesta cuvântul ,,răpire” învaţă că venirea lui Hristos cu putere şi slavă mare va fi precedată cu câţiva ani mai înainte de venirea lui secretă şi invizibilă în văzduhul acestei planete, pentru a-i ridica şi a-i lua pe sfinţii Săi, în timp ce restul oamenilor vor rămâne pe pământ, într-o perioadă de mare necaz, sub domnia lui Anticrist. Dar acest pasaj, despre care ei declară că descrie această răpire secretă, vorbeşte de fapt despre venirea lui Hristos ,,cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu”, care nu are cum să fie un eveniment secret. Aceasta reprezintă ,,strângerea noastră laolaltă cu El”, cu privire la care tesalonicenii erau frământaţi, dar care va avea loc după arătarea lui Anticrist (2 Tesaloniceni 2,1–3), şi nu înainte, aşa cum susţine teoria răpirii dinaintea perioadei de necaz (în engleză, ,,pretribulation rapture”) (vezi Notele adiţionale de la Apocalipsa 20, nota 2). Trâmbiţa este menţionată şi în Matei 24,30.31, într-un context care descrie clar o venire vizibilă: ,,Toate seminţiile pământului … vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere şi cu o mare slavă.” Nimic din aceste pasaje nu poate sugera, nici măcar de departe, că venirea descrisă în Matei 24 este diferită de cea din 1 Tesaloniceni 4. Deci ambele pasaje descriu un eveniment care are loc în acelaşi timp. Aceasta este învăţătura întregii Scripturi. În ce priveşte o discuţie cu privire la anumite concepţii false pe care e bazată credinţa într-o răpire secretă, vezi Nota Suplimentară de la Apocalipsa 20, Nota 2.
Împreună cu. Gr. hama sun. Adverbul hama înseamnă ,,în acelaşi timp”, în timp ce prepoziţia sun are aici sensul de ,,împreună cu”. O traducere literală a acestei porţiuni a versetului 17 sună astfel: ,,vom fi răpiţi toţi în acelaşi timp împreună cu ei”. O asemenea făgăduinţă urma să-i liniştească pe tesaloniceni, explicându-le că neprihăniţii morţi şi cei vii urmau să fie uniţi cu Domnul lor în acelaşi timp.
În nori. Compară cu Matei 24,30; Faptele Apostolilor 1,9; Apocalipsa 1,9.
Ca să întâmpinăm pe Domnul. Literal, ,,pentru o întâlnire a Domnului”, exprimând împlinirea scopului pentru care drepţii au fost răpiţi de pe pământ, adică pentru a-L putea întâlni pe Domnul lor. La momentul întâlnirii este împlinită dorinţa cea mai fierbinte a creştinului – el este unit cu Acela pe care-L iubeşte mai presus decât pe oricine altcineva (vezi comentariul de la Filipeni 1,23).
În văzduh. [,,În cer”, KJV]. Sfinţii s-au înălţat de pe pământ, Domnul şi oştirile Lui au coborât din cer; ei se întâlnesc în văzduh, între cer şi pământ.
Şi astfel. Adică drept urmare a venirii lui Hristos şi a lucrurilor descrise în v. 16, 17, toţi credincioşii sunt uniţi cu Domnul lor.
Vom fi totdeauna cu Domnul. Pavel nu încearcă să-i ducă pe cititorii lui cu gândul dincolo de momentul extatic al întâlnirii. Creştinii din toate timpurile sunt în cele din urmă uniţi cu Domnul şi viitorul lor este asigurat. În momentul acesta nu este necesară o discuţie cu privire la ce urmează mai departe. Dar din alte pasaje biblice ştim că după această întâlnire cei răscumpăraţi vor continua călătoria pe care au început-o şi vor merge cu Hristos în căminul ceresc (vezi comentariul de la Ioan 14,2.3). Astfel ei ,,vor fi totdeauna cu Domnul”.