4:16 Căci însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer, şi întâi vor învia cei morţi în Hristos.
Căci. Mai bine, ,,deoarece”. Pavel declară temeiul învăţăturii din v. 15.
Însuşi Domnul. Aici e descrisă clar venirea personală, vizibilă şi fizică a Domnului. El nu va trimite un reprezentant şi nici nu va veni spiritual. El Însuşi va veni pe nori. Acelaşi Isus care s-a înălţat la cer acum va coborî din cer. Chiar înainte de a fi urcat la cer El a promis că va reveni (Ioan 14,3).Creştinilor li s-a dat atunci asigurarea că ,,acest Isus” ,,va veni în acelaşi fel” (Faptele Apostolilor 1,9–11). Pavel repetă această făgăduinţă şi relatează şi alte amănunte cu privire la împlinirea ei.
Un strigăt. Grecescul keleusma, ,,o poruncă”, ,,un strigăt de poruncă”. Aici este singurul loc din Noul Testament în care este folosit acest cuvânt. În scrierile nebiblice keleusma se referă la un ofiţer care dă ordine trupelor sale sau la un căruţaş care îşi îndeamnă caii. În versiunea greacă nu este clar dacă Hristos e Cel care dă porunca sau dacă o altă fiinţă strigă cu voce tare atunci când Domnul coboară, însă dovezile contextuale favorizează prima variantă (vezi mai jos, la ,,arhanghel” şi ,,trâmbiţa lui Dumnezeu”). Nu este dat nici un motiv pentru acest ,,strigăt”, dar acest ,,strigăt”, ,,glasul” arhanghelului şi ,,trâmbiţa lui Dumnezeu” sunt imediat urmate de învierea celor ,,morţi în Hristos”; deci se consideră că aceste sunete precedă învierea celor morţi (compară cu Ioan 5,25.28.29; 11,43). Hristos vine din cer proclamându-Şi victoria. El a biruit moartea şi mormântul (Apocalipsa 1,18). De aici înainte duşmanul, moartea, nu îi mai poate ţine pe cei răscumpăraţi în strânsoarea ei rece. Neprihăniţii care au murit răspund la porunca Domnului lor şi ies din morminte.
Arhanghel. Gr. archaggelos, ,,îngerul principal”, ,,primul înger”, cuvântul acesta fiind alcătuit din archi, un prefix care înseamnă ,,principal” sau ,,înalt” şi aggelos, ,,înger”, deci sensul cuvântului este ,,şeful îngerilor”. Cuvântul archaggelos apare în Noul Testament doar aici şi în Iuda 9, unde se spune despre Mihail că este arhanghelul. Comentariul acesta susţine părerea că Mihail nu e altul decât Domnul Isus Hristos (vezi comentariul de la Daniel 10,13; Iuda 9; Apocalipsa 12,7). Această interpretare face posibilă credinţa că vocea personală a lui Hristos, adică vocea arhanghelului, va fi auzită atunci când va coborî din cer (vezi comentariul de la Iuda 9).
Trâmbiţa lui Dumnezeu. Sau ,,o trâmbiţă a lui Dumnezeu”. Nu se referă în mod necesar la o anumită trâmbiţă care aparţine doar lui Dumnezeu, ci mai degrabă la un instrument care e folosit în slujba lui Dumnezeu. Vechiul Testament adesea vorbeşte despre trâmbiţe în contextul unor intervenţii deosebite ale lui Dumnezeu, fie realizate, fie prezise (Exod 19,13.16.19; Psalmi 47,5; Isaia 27,13; Ioel 2,1; Ţefania 1,16; Zaharia 9,14). Trâmbiţele se foloseau şi pentru a-l strânge pe poporului lui Dumnezeu (Numeri 10,2–4), pentru da alarma în caz de război (Numeri 10,5–9) şi în cadrul sărbătorilor naţionale (Numeri 10,10). În Noul Testament sunetul trâmbiţei este asociat cu strângerea celor aleşi şi învierea morţilor (Matei 24,31; 1 Corinteni 15,52).
Se va pogorî. Gr. katabaino, ,,a coborî”, ,,a veni jos”, ,,a descinde”; acest cuvânt nu mai este folosit în altă parte din Noului Testament cu privire la a doua venire a lui Hristos, dar este folosit cu privire întrupare Sa (Ioan 3,13; 6,33.38). Coborârea lui Hristos la a doua venire apare în alte relatări biblice care descriu acest eveniment (Matei 16,27; 24,30).
Întâi vor învia. Adică ei vor învia înainte ca cei vii să fie răpiţi pentru a întâmpina pe Domnul în văzduh (v. 17).
Şi … cei morţi în Hristos. Conjuncţia ,,şi” este folosită pentru a arăta rezultatul sunetelor care vor face să vibreze cerul, şi anume învierea celor care au murit în Domnul. Cei ,,morţi în Hristos” sunt cei care au adormit în credinţă, inclusiv sfinţii Vechiului Testament (vezi comentariul de la Romani 4,3; 1 Corinteni 15,18; compară cu Apocalipsa 14,13). Ei aparţin celor pe care Isus îi descrie ca ,,fii ai învierii” (Luca 20:36). În altă parte Pavel face referire la ei ca la ,,cei ce sunt ai lui Hristos” ,,la venirea lui” (1 Corinteni 15:23). Ei sunt înviaţi la ,,prima înviere” (vezi Apocalipsa 20,5.6). Cuvintele ,,cei morţi în Hristos” sunt folosite aici pentru a-i distinge pe sfinţii adormiţi de celelalte două categorii de oameni: (1) morţii nelegiuiţi, care nu sunt înviaţi la a doua venire a lui Hristos, decât cu puţine excepţii; (2) creştinii vii, care primesc asigurarea că cei dragi ai lor, care au murit, nu vor fi deloc dezavantajaţi la revenirea lui Isus, ci vor fi înviaţi şi astfel vor avea aceleaşi privilegii ca cei care vor fi în viaţă atunci.