4:12 Şi astfel să vă purtaţi cuviincios cu cei de afară, şi să n-aveţi trebuinţă de nimeni.
Să vă purtaţi. [,,Să umblaţi”, KJV]. Gr. peripateo (vezi comentariul de la cap. 2,12).
Cuviincios. Gr. euschemonos, ,,aşa cum se cuvine”, ,,într-un fel cuvenit”. Îndemnul nu se referă la legăturile de afaceri, ci mai degrabă la trăirea unei vieţi creştine autentice, în care fiecare să-şi vadă de treburile personale şi să lucreze sârguincios pentru a-şi câştiga existenţa.
Cei de afară. Adică cei care sunt în afara bisericii, necreştinii (vezi comentariul de la 1 Corinteni 5,12). O viaţă veritabilă de creştin se va recomanda singură lumii necredincioase.
Să n-aveţi trebuinţă de nimeni. [,,Lipsă de nimic”, KJV]. Sau ,,lipsă de nimeni”. Oricare ar fi traducerea luată în considerare, sensul e clar. Creştinul ar trebui să urmărească să fie independent, să nu depindă de alţii pentru întreţinerea sa.