2:3 Căci propovăduirea noastră nu se întemeiază nici pe rătăcire, nici pe necurăţie, nici pe viclenie.
Propovăduirea. [,,Îndemnarea”, KJV]. Gr. paraklesis, ,,mângâiere”, ,,consolare” (vezi comentariul de la Romani 12,8; 15,4; Filipeni 2,1). Aici se face referire la predicarea evangheliştilor. Evanghelia prezentată de apostoli în felul cel mai mişcător a adus mângâiere neamurilor care trăiseră în păgânismul lipsit de speranţă şi vorbise atât inimii cât şi minţii lor.
Nici pe rătăcire. [,,nu pe înşelăciune”, KJV]. Sau ,,nici pe o greşeală”. Pavel tăgăduieşte aici acuzaţiile calomniatoare făcute de duşmani, cum că această mişcare era lucrarea unor oameni amăgiţi, mânaţi de motive sinistre şi că era săvârşită prin metode clandestine. El şi asociaţii lui nu erau nişte fanatici rătăciţi. Propovăduirea lor nu era bazată pe înşelăciune sau pe doctrine eronate. Dimpotrivă, era întemeiată pe Cuvântul infailibil al lui Dumnezeu. În interpretarea Cuvântului ei erau conduşi de Duhul adevărului.
Necurăţie. Gr. akatharsia, ,,impuritate”, de obicei folosit cu referire la necurăţia sexuală (vezi comentariul de la Romani 1,24). Însă mulţi interpreţi consideră că aici cuvântul este folosit în sens figurat, de necurăţie a minţii şi a motivelor, adică lăcomie. Pavel şi tovarăşii lui nu erau mânaţi de lăcomie sau de dorinţa de a avea mult.
Viclenie. Gr. dolos (vezi comentariul de la Romani 1,29). Aici este luat în discuţie felul lucrării. Solia nu a fost proclamată cu înşelăciune, ci cu sinceritate totală. ,,Adevăratul israelit” nu are vicleşug în gura lui (vezi Ioan 1,47; Apocalipsa 14,5).