2:19 Căci cine este, în adevăr, nădejdea, sau bucuria, sau cununa noastră de slavă? Nu sunteţi voi, înaintea Domnului nostru Isus Hristos, la venirea Lui?
Cine este … nădejdea? Aici apostolul arată care este motivul suprem al dorului său de a reveni la credincioşii tesaloniceni. El trăia cu speranţa de a-i prezenta Domnului Isus pe convertiţii săi, ca trofee ale lucrării sale. Speranţa lui nu era neîntemeiată, deoarece îşi dădea seama de creştinismul adevărat al tesalonicenilor (vezi comentariul de la cap. 1,3.4).
Bucuria sau cununa. Vezi comentariul de la Filipeni 4,1; compară-l cu cel de la 2 Corinteni 1,14.
De slavă. [,,Bucurie”, KJV; ,,de laudă”, traducerea lui G. Galaction]. Mai degrabă ,,de laudă” sau ,,de slavă” [ca în versiunea Cornilescu]. În ziua biruinţei Pavel va fi în stare să-i prezinte pe convertiţii lui cu o mândrie permisă, bucurându-se că Domnul l-a folosit pe el la mântuirea lor. Sentimentele exprimate de apostol în această situaţie trebuiau să aibă un dublu efect asupra cititorilor: (1) să-i convingă de sinceritatea iubirii lui pentru ei şi de dorinţa sa de a-i vizita din nou;
(2) să-i încurajeze să rămână statornici în ciuda persecuţiilor. Înaintea. [,,În prezenţa”, KJV]. Sau ,,înaintea”, ca în cap. 3,13. Venirea. Gr. parousia (vezi comentariul de la Matei 24,3).