1:5 În adevăr, Evanghelia noastră v-a fost propovăduită nu numai cu vorbe, ci cu putere, cu Duhul Sfânt şi cu o mare îndrăzneală. Căci ştiţi că, din dragoste pentru voi am fost aşa printre voi.
Evanghelia. Gr. euaggelion, (vezi comentariul de la Marcu 1,1). Pavel vorbeşte despre Evanghelia care le fusese încredinţată lui şi tovarăşilor săi (1 Tesaloniceni 2,4) şi pe care o proclamau cu credincioşie. În sinagoga din Tesalonic Pavel deschisese Scripturile Vechiului Testament şi predicase despre un Mesia care urma să sufere şi să moară pentru păcatele omenirii şi să fie înviat dintre morţi şi prin urmare Isus era Hristosul (Faptele Apostolilor 17,2.3; AA 225–227). Puterea acestei Evanghelii era demonstrată de multe vieţi care fuseseră schimbate în urma acestei acceptări (Faptele Apostolilor 17:48).
Şi. [,,Dar şi”, KJV]. Conjuncţia aceasta, luată împreună cu ,,numai”, care urmează imediat, pune cuvintele în contrast cu faptele inspirate de Duhul.
Putere. Gr. dunamis (vezi comentariul de la Luca 1,35). Vezi comentariul de la 1 Corinteni 2,4; 4,20, unde ,,cuvânt” şi ,,putere” sunt puse în contrast. Perioada lucrării lui Pavel în Tesalonic (Faptele Apostolilor 17,1–4), deşi scurtă, a cuprins minuni şi demonstraţii ale puterii Evangheliei, cu toate că în relatarea biblică sunt date puţine detalii.
Duhul Sfânt. Vezi comentariul de la Matei 1,18. Sintagma ,,cu Duhul Sfânt”, [,,în Duhul Sfânt”] implică faptul că Evanghelia a venit la tesaloniceni prin influenţa Duhului Sfânt, aşa că se putea spune, pe bună dreptate, că influenţa Duhului Sfânt străbătuse întreaga lucrare. În felul acesta Pavel respingea orice merit personal cu privire la succesul Evangheliei.
Îndrăzneală. [,,Asigurare”, KJV]. Adică încredere sau convingere. Evanghelia era predicată cu încredere şi cu convingere deoarece Pavel şi tovarăşii săi ştiau că sunt împuterniciţi de Duhul Sfânt.
Ştiţi. Pavel face apel la faptul că tesalonicenii văzuseră comportamentul misionarilor din mijlocul lor. Cel care dă ca exemplu propria lui purtare trebuie să aibă o conştiinţă curată, iar Pavel nu s-a temut niciodată să le atragă credincioşilor atenţia către propriul său comportament. Cele câteva referiri la viaţa pe care a trăit-o în Tesalonic (cap. 2,1.2.5.9–11), pot da de înţeles că unii denaturau purtarea lui şi se străduiau să-i slăbească influenţa. El a întâmpinat asemenea denaturări susţinând că nu numai predicile, ci şi viaţa evangheliştilor predica Evanghelia şi aceasta se făcea spre binele tesalonicenilor înşişi.