1:2 Mulţumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi toţi, pe care vă pomenim necurmat în rugăciunile noastre;
Mulţumim. Fie că foloseşte doar formal pluralul ,,noi”, referindu-se numai la sine, fie că scrie şi din partea lui Sila şi a lui Timotei, înţelesul este clar. Când Pavel şi tovarăşii lui ascultă raportul lui Timotei cu privire la starea credincioşilor din Tesalonic sunt umpluţi de recunoştinţă şi îi aduc mulţumire lui Dumnezeu (vezi comentariul de la Romani 1,8).
Lui Dumnezeu. Apostolul Îl recunoaşte pe Cel căruia I se datorează toată mulţumirea. Excelenţa la care ajunseră tesalonicenii erau rezultatul puterii lui Dumnezeu care lucra în ei.
Totdeauna … pentru voi toţi. Tactul de care dă dovadă Pavel străluceşte pe paginile epistolelor sale. El doreşte ca nimeni să nu se simtă desconsiderat; se străduieşte să-i cuprindă pe toţi în salutările sale şi întocmeşte cu grijă lista persoanelor al căror nume le aminteşte (vezi comentariul de la Filipeni 1,4; compară cu Romani 16,1–15; Coloseni 4,7–17).
În rugăciunile noastre. Sau ,,în timpul rugăciunilor noastre”. Expresia explică sensul cuvântului ,,întotdeauna”. Cu siguranţă că Pavel şi tovarăşii lui aveau momente stabile de rugăciune, mijlocind pentru creştinii din Tesalonic, menţionându-i individual şi preocupându-se de bunul lor mers.