1:1 Pavel, Silvan şi Timotei, către Biserica Tesalonicenilor, care este în Dumnezeu Tatăl şi în Domnul Isus Hristos: Har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos.
Pavel. Epistola aceasta începe ca şi celelalte, cu salutări (vezi comentariul de la Romani 1,1). Apostolul nu trebuie să facă o introducere lungă deoarece cititorii îl cunosc bine şi probabil trecuse numai un scurt timp de când plecase de la ei.
Vezi harta cu evenimentele asociate scrierilor apostolului Pavel către Tesaloniceni
Deşi Pavel îi aminteşte şi pe Sila şi Timotei, este evident că doar el este autorul epistolei (cap. 2,18; 3,5; 4,13; 5,1.23.27). Dar în timp ce scrie se gândeşte la Sila şi la Timotei, şi de-a lungul celor cinci capitole ale cărţii foloseşte adesea pronumele plural ,,noi” (cap. 1,2; 2,2; 3,1; 4,1; 5,12). Fără îndoială că cei doi tovarăşi ai lui au fost de acord cu toate îndemnurile pe care apostolul le-a scris în numele lor.
Silvan. Apare în Faptele Apostolilor cu numele mai scurt, Sila (vezi comentariul de la Faptele Apostolilor 15,22.34.40). El fusese cu Pavel în Filipi (Faptele Apostolilor 15,40.41; 16,12.19), îl însoţise la Tesalonic (Faptele Apostolilor 17,1.4), împreună cu el fusese alungat din Berea (Faptele Apostolilor 17,10) şi rămăsese în acest oraş după plecarea lui Pavel la Atena (Faptele Apostolilor 17,10). Mai târziu s-a reîntâlnit cu apostolul la Corint (vezi comentariul de la Faptele Apostolilor 18,5; 2 Corinteni 1,19). El e amintit înainte de Timotei poate pentru că era mai în vârstă şi conlucra cu Pavel de mai mult timp.
Timotei. O transliterare a gr. Timotheos, redat adesea Timotei. Vezi comentariul de la Faptele Apostolilor 16,1. Era din districtul din oraşelor Derbe şi Listra, îl însoţise pe Pavel în a doua călătorie misionară (Faptele Apostolilor 16,1–3) şi conlucrase cu Pavel în Filipi, Tesalonic şi Berea (vezi comentariul de la Faptele Apostolilor 17,14). Tânărul evanghelist fusese trimis la biserica din Tesalonic şi raportul lui despre starea ei a reprezentat contextul imediat în care Pavel şi-a scris epistola (1 Tesaloniceni 3,1.6).
Biserica. Gr. ekklesia (vezi comentariul de la Matei 18,17). Pavel îşi adresează scrisoarea întregii grupări de credincioşi din Tesalonic, în altă parte face referire la creştini numindu-i ,,sfinţi” (Romani 1,7; etc). El nu-i menţionează aici pe principalii slujbaşi ai bisericii, aşa cum face în epistola către filipeni (cap. 1,1).
Tesalonicenilor. Obiceiul lui Pavel (Romani 1,7; 1 Corinteni 1,2; 2 Corinteni 1,1; Efeseni 1,1; Filipeni 1,1; Coloseni 1,2) este de a aminti numele cetăţii în care se aduna un anumit grup de credincioşi; dar aici şi în 2 Tesaloniceni 1,1 el face referire la ,,tesaloniceni”. E dificil de găsit vreo însemnătate în această formă de adresarea, deşi s-a sugerat că aici Pavel intenţionează să-i includă nu doar pe cei care locuiesc în oraş, ci şi pe cei care veneau din împrejurimi. Este imposibil de aflat cât de mare era biserica tesalonicenilor, deşi Faptele Apostolilor 17:4 sugerează că la început era un număr mare de membrii.
În Dumnezeu. Expresia aceasta ar trebui legată de cuvântul ,,Biserica”, aşa cum sugerează cuvintele ,,care este” din traducerea KJV [şi alte versiuni]. Biserica există numai când este fixată ,,în Dumnezeu”, numai când toţi membrii ei sunt uniţi în El (vezi comentariul de la Romani 1,7; Efeseni 1,1; Filipeni 1,1).
Tatăl. Pentru a vedea semnificaţia cuvântului ,,Tată” în acest context, vezi comentariul de la Romani 1,7 şi cu salutările din alte epistole pauline.
Domnul Isus Hristos. Înaintea acestui nume trebuie adăugată prepoziţia ,,în”, [ca în KJV şi altele versiuni], pentru a arăta că biserica există nu numai în virtutea unirii cu Dumnezeu, ci şi prin unirea cu Fiul (vezi comentariul de la Romani 8,1; 1 Corinteni 1,2). Acest titlu alcătuit din trei nume reflectă cristologia lui Pavel, înţelegerea lui cu privire la natura lui Hristos. El ştie că Stăpânul lui e Domnul şi Mântuitorul umano-divin (vezi comentariul de la Filipeni 2,5).
Har. Gr. charis (vezi comentariul de la Romani 1,7).
Pace. Vezi comentariul de la Romani 1,7.
De la Dumnezeu. Pot fi citate dovezi textuale pentru omiterea părţii care urmează în verset după cuvintele ,,de la Dumnezeu”, care se poate să fi fost introdusă din 2 Tesaloniceni 1,2 mai târziu.