9:3 Măgăriţele lui Chis, tatăl lui Saul, s-au rătăcit; şi Chis a zis fiului său Saul: Ia cu tine o slugă, scoală-te şi du-te de caută măgăriţele.
Măgăriţele. De cât de în aparenţă neînsemnate întâmplări depinde adesea destinul neamurilor şi al popoarelor! Saul s-a dus să caute măgăriţele pierdute, prea puţin gândindu-se că venise ziua pentru el ca să-şi asume răspunderile regatului. Evenimentele care au urmat au dovedit nepregătirea lui pentru sarcina la care l-a chemat Dumnezeu. Puţini oameni sunt pregătiţi pentru astfel de conducere. Moise n-a fost pe deplin pregătit nici chiar când el L-a cunoscut pe Dumnezeu la rugul aprins. Dar aspectul încurajator al chemării la conducere este că Dumnezeu ia pe oameni aşa cum îi găseşte, cu intenţia de a-i instrui în timp ce lucrează. Tot ceea ce aşteaptă Dumnezeu de la orice om este ,,să facă dreptate, să iubească mila, şi să umble smerit cu Dumnezeul său (Mica 6,8); în mod literal, ,,să se umilească pe sine, să umble cu Dumnezeu”. Petru a făcut lucrul acesta; Iuda n-a făcut. David a făcut aşa; Saul a refuzat. Aceasta nu înseamnă că Dumnezeu nu-l poate educa pe om, ci mai degrabă omul nu vrea să-şi umilească inima înaintea lui Dumnezeu, astfel că la timp potrivit Dumnezeu să-l poată înălţa (1 Petru 5,6).