7:6 Şi s-au strâns la Miţpa. Au scos apă şi au vărsat-o înaintea Domnului, şi au postit în ziua aceea, zicând: Am păcătuit împotriva Domnului! Samuel judeca pe copiii lui Israel la Miţpa.
Au scos apă şi au vărsat-o. Comentatorii n-au căzut de acord în ce priveşte înţelesul acestui text. Unii cred că el se referă la durerea lui Israel pentru păcatul lor după recunoaşterea că fără puterea lui Dumnezeu ei ar fi fost cu apa vărsată pe pământ (2 Samuel 14,14). Alţii sugerează că aceste cuvinte se referă la apa şi vinul vărsate de preot în marea zi a Sărbătorii Corturilor, reprezentând bucuria cu care ei au scos apă din izvoarele mântuirii (Isaia 12,2.3). Sărbătoarea Corturilor a fost o aducere-aminte a grijii ocrotitoare a lui Dumnezeu pentru Israel în timpul Exodului, când, din stânca lovită, a curs apă din belşug. Referindu-se la această întâmplare din pustie, Hristos a declarat: ,,Dacă însetează cineva, să vină la Mine, şi să bea” (Ioan 7:37). Poate că adevărata însemnătate se află în combinarea celor două idei. Hristos a fost în mod sigur ,,vărsat ca apa” (Psalm 22,14), pentru ca să poată fi făcută posibilă mântuirea. Vărsând această libaţie la Miţpa, Israel a exprimat recunoaşterea propriei lor nevrednicii şi în mod solemn s-au bucurat în nou-găsita lor încredere într-un Tată ceresc, care în ciuda peregrinării lor spirituale, i-a primit cu braţele deschise.
Judeca. Acesta a fost începutul îndelungatei slujbe de judecător a lui Samuel.