7:2 Trecuse destulă vreme din ziua când fusese pus chivotul în Chiriat-Iearim. Trecuseră douăzeci de ani. Atunci toată casa lui Israel a plâns după Domnul.
Trecuse destulă vreme. Au trecut 20 de ani pentru ca Israel să recunoască că nu Dumnezeu a fost Acela care îi părăsise pe ei, ci că ei, prin semănarea seminţelor egoismului şi răzvrătirii, ei îl părăsiseră pe El şi astfel au recoltat un amar seceriş de suferinţă. Odată fusese nevoie de meşteri să facă chivotul lui Dumnezeu şi s-au găsit oameni gata pentru sarcină când Dumnezeu a schiţat planul. Era nevoie de oameni să poarte chivotul în diferitele lui călătorii, şi dispoziţia binevoitoare a leviţilor să-l ajute pe Moise la Sinai a procurat astfel de purtători. Când Israel a greşit în răspunderile lui, iar chivotul a căzut în mâinile idolatrilor, era nevoie de ajutor spre a-l aduce înapoi. Oamenii au greşit, totuşi animalele câmpului au fost ascultătoare de îndrumarea lui Dumnezeu. Erau la îndemână cei care să-l poarte şi să-l păstreze cu toată reverenţa şi ordinea. Pentru ce nu erau gata pentru răspundere? Nu este dată nici o sugestie despre fundalul sau genealogia lor pe care să se întemeieze concluziile. Tot ceea ce este raportat este că au trecut 20 de ani înainte ca Israel să înveţe că idolatria n-are valoare şi să se întoarcă la Samuel cu pocăinţă. Chivotul a rămas în casa lui Abinadab pentru perioada slujirii ca judecător a lui Samuel, în timpul domniei lui Saul, şi pentru prima parte a domniei lui David, timp în care s-a pregătit un loc pentru el în Ierusalim. Cât de răbdător aşteaptă Dumnezeu!