6:9 Să-l urmăriţi cu privirea; şi dacă se va sui pe drumul hotarului său spre Bet-Şemeş, Domnul ne-a făcut acest mare rău; dacă nu, vom şti că nu mâna Lui ne-a lovit, ci lucrul acesta a venit peste noi din întâmplare.
Bet-Şemeş. În mod literal, ,,casa soarelui”. Existau mai multe cetăţi palestiniene numite Bet-Şemeş atunci când Israel a intrat în ţară. Se crede că una dintre acestea, care aparţinea lui Isahar (Iosua 19,22.23), era aşezată pe actuala poziţie cunoscută ca el-'Abeidiyeh, la o mică distanţă la sud de Marea Galileii. O altă cetate purtând acelaşi nume aparţinea seminţiei lui Neftali, situată probabil la nord-vest de Marea Galileii (vezi Iosua 1938.39; Judecători 1,33). 1 Samuel 6,9 este vădit că se referă la o a treia cetate purtând acelaşi nume, acum Tell er-Rumeileh, în moştenirea lui Iuda (Iosua 15,10.12), care a fost pusă deoparte ca una dintre cetăţile Levitice ale lui Iuda (Iosua 21,13.16; 1 Cronici 6,59). Aceasta era în districtul fiului lui Decher (1 Regi 4,9), unul dintre ofiţerii lui Solomon, care procura alimente pentru masa împăratului, şi era locul unde Amaţia a fost înfrânt în conflictul cu Ioas al lui Israel (2 Regi 14,11.13; 2 Cronici 25,21-23). Faptul că atâtea cetăţi au purtat acest nume arată că şi canaaniţii erau închinători devotaţi ai corpurilor cereşti, în cazul acesta Soarele. În acelaşi fel, Ur al haldeilor şi Haran au fost centre ale închinării la Lună.
Convinşi de puterea supranaturală ce însoţea chivotul, ghicitorii filisteni au aranjat ca el să fie trimis la Bet-Şemeş, cea mai apropiată cetate preoţească a lui Israel. Ei au raţionat că, dacă vacile nefolosite la jug au să lase în urmă viţeii lor şi să tragă după ele carul direct la această fortăreaţă levitică, atunci cu siguranţă chivotul sau mai degrabă Dumnezeul chivotului era răspunzător de plaga ce venise asupra lor.