6:2 Şi Filistenii au chemat pe preoţi şi pe ghicitori, şi au zis: Ce să facem cu chivotul Domnului? Arătaţi-ne cum trebuie să-l trimitem înapoi la locul lui.
Pe preoţi şi pe ghicitori. Chivotul fusese în ţara Filistia timp de şapte luni. Locuitorii celor trei cetăţi, Aşdod, Gat şi Ecron (vezi cap. 5:5-12), suferiseră de o plagă teribilă, iar ţara fusese inundată de şoareci, iar recolta, distrusă (v. 5). La popoarele antice, şoarecele era simbolul ciumei, şi aşa apare în hieroglifele egiptene. În strâmtorarea lor domnitorii filisteni s-au întors spre înţelepţii lor. ,,Ghicitorii” aceştia au studiat fenomenele naturale şi prevestirile rele. Ei au cercetat măruntaiele animalelor de jertfă – aşa-numitele ,,preziceri ale ficatului” de la babilonieni; ei au observat zborul păsărilor, căderea talismanelor, comportarea florilor etc. Răspunderea revenea astrologilor, ghicitorilor, spiritului mediumurilor şi necromanţilor să separe totul în două clase, norocos şi nenorocos, bun şi rău, preziceri favorabile şi nefavorabile. Domnul poruncise în mod special poporului Său să nu practice arta ghicitului (Deuteronom 18,10-12). Balaam, un profet apostat al Domnului, pe care Balac, împăratului Moabului îl chemase să blesteme pe Israel, a declarat că nu există astfel de lucruri ca descântec şi ghicire împotriva lui Israel (Numeri 23,23). Dar este vădit că Saul, influenţat de practicile neamurilor de primprejur şi dus la disperare prin tăcerea sfatului divin, s-a întors spre vrăjitoarea din Endor pentru ajutor (1 Samuel 28).
Ce să facem? La neamurile păgâne ale Orientului apropiat, nici chiar regele nu îndrăznea să meargă la luptă fără a-i consulta mai întâi pe înţelepţii lui. La triburile păgâne de astăzi, nimeni nu este mai respectat şi mai temut decât vraciul. Aceasta este în perfectă armonie cu obiceiurile vremii, ca domnitorii filistenilor să se sfătuiască cu ghicitorii cu privire la calea potrivită de urmat.