6:12 Vacile au apucat drept pe drum spre Bet-Şemeş; au ţinut mereu acelaşi drum, mugind, şi nu s-au abătut nici la dreapta nici la stânga. Domnitorii Filistenilor au mers după ele până la hotarul Bet-Şemeşului.
Drept pe drum. Declaraţia se citeşte literal, ,,drept în drumul pe drumul spre Bet-Şemeş; de-a lungul drumului principal” – drumul direct de la Ecron la Bet-Şemeş. Numai puterea supranaturală avea să ţină vitele pe drumul principal. Domnitorii filistenilor nu le-au mânat, ci ,,au mers după ele”. Faptul că vitele nu fuseseră niciodată înjugate (v. 7) este o dovadă că ele nu mai fuseseră mai înainte pe drum.
Ce apel mai puternic putea fi făcut închinătorilor lui Dagon? Dacă, împotriva naturii, animalele necuvântătoare urmează o Călăuză nevăzută, de ce omul binecuvântat din abundenţă cu puteri intelectuale să nu fie în stare să meargă împotriva mândriei naturale şi a tradiţiei naţionale, supunându-se călăuzirii Lui, care putea să oprească plaga şi şoarecii? De ce nu l-a văzut Balaam pe îngerul Domnului stând în cale tot atât de uşor cum l-a văzut măgăriţa lui? Sub influenţa hipnotică a răului, oamenii de astăzi văd numai ceea ce Satana doreşte ca ei să vadă, înţelegând prea puţin că aproape de ei se află Cineva gata şi doritor să-i libereze de legăturile care-i leagă atât de tare.