31:4 Saul a zis atunci celui ce-i ducea armele: Scoate-ţi sabia, şi străpunge-mă, ca nu cumva aceşti netăiaţi împrejur să vină să mă străpungă şi să-şi bată joc de mine. Cel ce-i ducea armele n-a voit, căci îi era teamă. Şi Saul şi-a luat sabia, şi s-a aruncat în ea.
Să-şi bată joc de mine. Sau ,,să mă trateze în mod violent”. Saul se temea ca filistenii să nu-l trateze în felul în care îl trataseră pe Samson. El nu arăta aceeaşi îngrijorare pentru David, ci odată complotase ca acesta să cadă în mâinile filistenilor netăiaţi împrejur (cap. 18,21-25).
L-a aruncat în ea. Ca şi Iuda, el şi-a luat viaţa. Poate că influenţat de mustrările duhului rău, că avea să moară, el şi-a pierdut judecata şi a căutat să se sinucidă ca să scape de abuzul vrăjmaşului.
Cât priveşte felul exact al morţii sale, părerile diferă. Probabil că întemeindu-şi relatarea pe istorisirea amalecitului (2 Samuel 1,1-10), Iosif Flavius spune că, în realitate amalecitul l-a omorât găsindu-l încă viu după ce căzuse în sabia sa (Antiquities VI 14.7). Totuşi, reiese în mod clar că tânărul a minţit ca să câştige aprobarea lui David (vezi PP 682,695).