3:19 Samuel creştea, Domnul era cu el, şi n-a lăsat să cadă la pământ nici unul din cuvintele sale.
Domnul era cu el. Soarele lui Eli era aproape să apună, dar acela al lui Samuel răsărea deja. Hristos a suferit durerile despărţirii de Tatăl (vezi DA, p. 685, 686, 753, 756), dar Dumnezeu niciodată n-a condus pe poporul Său prin întunericul total al despărţirii de El. Lui Hristos pe cruce i se părea că El calcă singur vinul în teasc, totuşi Tatăl Său era prezent suferind împreună cu El. Lui Samuel putea să i se pară, după ani de observare a păcatului în jurul lui, fie că Dumnezeu a închis ochii faţă de păcat, fie că planul Lui pentru om fusese schimbat. Dar Samuel nu şi-a dat seama cât timp aşteptase Dumnezeu pentru un tânăr căruia El să-i poată împărtăşi Duhul Său şi să-i încredinţeze conducerea lucrării Sale pe pământ.
De pildă, când Saul s-a abătut, el n-a fost înlocuit imediat. Un număr de ani el a mai avut ocazia să-şi schimbe hotărârea şi să se supună iubitoarei călăuziri a Tatălui. Dar bogăţia şi criticarea, în curând a făcut loc răzvrătirii împotriva conducerii divine, în timp ce mândria şi îndreptăţirea de sine l-au jefuit de virtutea spirituală. În timpul anilor de încercare ai lui Saul, totuşi, David a fost invitat să stea la picioarele Regelui regilor, înainte de a lua răspunderile conducerii lui Israel.
Nici unul din cuvintele Sale. Bineînţeles că Samuel avea mult de învăţat, dar ca tânăr el a fost educat în şcoala ascultării de chemarea lui Dumnezeu. Ce bucuros trebuie să fi fost Domnul să afle un tânăr dornic de privilegiul de a învăţa căile lui Dumnezeu şi hotărât să asculte de El oricât l-ar costa! Nu e de mirare că el a fost acceptat de popor ca profet când era ceva mai mare decât un copil!
ELLEN G. WHITE COMMENTS
1–21 PP 581–583 1–4 3T 472
1–6 PP 581
7 PP 582
8–14 PP 581
9 SL 12
11 TM 410
11–14 SR 185
13, 14 1T 119, 217; 2T 624
14 1T 190
15–18 PP 582
18 SR 185; 1T 119; 4T 200
19 CT 143
19, 20 PP 590