3:11 Atunci Domnul a zis lui Samuel: Iată că voi face în Israel un lucru care va asurzi urechile oricui îl va auzi.
Iată că voi face. Samuel a trăit ani de zile într-un mediu rău şi nu putea să se împiedice să vadă deosebirea dintre instrucţiunile date în sulurile legii şi vieţile tinerilor preoţi, care erau însoţitorii lui intimi. Dacă i-ar fi întrebat, ar fi primit doar răspunsuri răutăcioase. Părinţii lui nu erau prezenţi ca să-l sfătuiască, iar el ezita să se apropie de Eli însuşi. În timp ce el se preocupa de problemă în inima lui, îşi punea aceeaşi întrebare care apare şi în mintea tânărului evlavios de astăzi: Dacă Cuvântul lui Dumnezeu stabileşte anumite principii pentru conducerea lucrării Sale, iar conducătorii nu numai că nu urmează aceste instrucţiuni, ci sunt vinovaţi de purtare necuviincioasă bătătoare la ochi, pentru ce îngăduie El ca ei să continue să slujească într-o slujbă sfântă?
Semănarea seminţei nu este imediat urmată de seceriş, pentru că este nevoie de timp pentru ca rodul să ajungă la maturitate. Procesul dezvoltării caracterului cere timp – timp de probă. Aşa a fost cu Hofni şi Fineas; aşa este şi astăzi. Până la urmă, Dumnezeu va dispreţui pe toţi acei care nu iau seamă la poruncile Lui (Psalm 119,118). După cum Hristos i-a îngăduit lui Iuda să ocupe o slujbă unde ar fi avut ocazia să reuşească, tot aşa le-a îngăduit El lui Hofni şi fratelui său să fie puşi într-o slujbă unde, punându-şi nădejdea în el, ar fi putut deveni slujbaşi potriviţi ai legământului. Dar, ca şi Iuda, fiii lui Eli nu voiau să se supună călăuzirii Lui. Îngăduind stăpânirea supremă a eului, ei au făcut să fie imposibil pentru Dumnezeu să le împărtăşească instruirea necesară. Dumnezeu ştia ce s-ar fi întâmplat dacă ei ar fi continuat calea lor stricată; şi, în iubire şi îndelungă răbdare, i-a avertizat care avea să fie rezultatul. Totuşi, ca şi Iuda, ei au ales propria cale, numai pentru a înţelege în cele din urmă adevărul exprimat de Pavel cu secole mai târziu, ,,Cine seamănă în firea lui pământească va secera în firea lui pământească putreziciunea” (Galateni 6,8). În propria experienţă, Samuel a verificat îndemnul lui Pavel. ,,Să nu obosim în facerea binelui, căci la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală” (Galateni 6,9).