3:10 Domnul a venit, S-a înfăţişat şi l-a chemat ca şi în celelalte dăţi: Samuele, Samuele! Şi Samuel a răspuns: Vorbeşte, căci robul Tău ascultă.
Domnul a venit. Deoarece aceasta a fost o experienţă nouă pentru tânărul Samuel, Domnul, în mod binevoitor, Şi-a manifestat prezenţa într-un fel limpede, nedescris în amănunţime. Mai înainte ca să fie spus un cuvânt, atât vârstnicul preot, cât şi tânărul său asistent aveau dovada bogată a prezenţei unei puteri supranaturale şi, ca şi copiii instruiţi de părinţii lor, amândoi au fost aduşi de Duhul Sfânt acolo unde erau gata să dea ascultare şi să împlinească. Aceasta nu s-ar fi adeverit dacă Cuvântul Domnului ar fi venit la unul ca Hofni! De exemplu, cât de diferită a fost primirea mustrării lui Dumnezeu când ea a venit la Saul pe de o parte, şi la David, pe de altă parte! Saul a fost plin de critică, îndreptăţire de sine şi căuta tot timpul scuze (cap. 15,16-39), dar David, din cauza multor ani de supunere faţă de Domnul, n-a prezentat nici o scuză pentru păcatul său şi a căutat numai o inimă curată şi un duh drept (2 Samuel 12,1-14; comp. cu Psalm 51,10; 103,12).
Se poate pune, pe drept, întrebarea: De ce nu i-a vorbit Dumnezeu direct lui Eli? Eli pare să fi fost un bărbat sincer şi umil, unul care dorea pacea şi dreptatea (îndreptăţirea) mai presus de orice. De ce dar să fie adus Samuel în acest caz? Dumnezeu însă nu mai comunica de mult cu Eli şi cu fiii lui (PP, p. 581).