29:1 Filistenii îşi strânseseră toate oştile la Afec, şi Israel tăbărâse la fântâna lui Izreel.
Afec. Numele câtorva oraşe (vezi cap. 4,1), dar nici una cunoscută lângă Muntele Ghilboa care ar putea fi implicată, dacă cap. 28 şi 29 sunt scrise în ordine cronologică: filistenii au tăbărât prima dată la Sunem, apoi s-au îndreptat spre Afec (cap. 29,1). Dar părerea este împărţită, în diferite cărţi de referinţă, între un Afec de nord şi unul de sud. Dacă naraţiunea, după istoria vizitei lui aul la Endor (cap. 28,3-25), se întoarce să rezume istoria lui David la punctul unde cap. 28,2 îl lasă (David tratează cu Achiş să-l ajute pe Israel în lupta cu filistenii), apoi cap. 29 continuă în altă parte cu alungarea sa de către domnitorii filisteni la Afec, unde ei ,,îşi strânseseră toate oştile” (cap. 29,1). Dacă aceasta era aceiaşi adunare menţionată imediat, precedând sosirea lor la Sunem (cap. 28,4) Afecul era în drumul de la Filistia spre Sunem, dar nu neapărat lângă ea. De aici mulţii dentifică Afecul cu Antipatris, de unde mai înainte filistenii au atacat Israelul (cap. 4,1) şi iau luat Chivotul.
Fântâna lui Izreel. În valea lui Izreel existau două fântâni mari: una ‘Ain Jalud, cunoscută ca ,,fântâna lui Harod”, care izvora din una din stâncile nordice ale muntelui Ghilboa, la înălţimea de vreo 35 m deasupra văii, iar cealaltă, ‘Ain Ţuba‘un, din inima văii. Saul, cu oştirea lui ,,a tăbărât la Ghilboa” (28,4) şi apoi s-a tras mai aproape de filisteni, venind până la fântâna lui Izreeel. Pare mai probabil că el a rămas pe coama muntelui deasupra lui ‘Ain Jalud, o poziţie greu accesibilă din vale, şi nu a coborât ‘Ain Tuba‘un, care dacă era mai aproape de filisteni, nu avea să-i ofere nici un avantaj tactic.