29:10 Astfel, scoală-te dis-de-dimineaţă, tu şi slujitorii stăpânului tău, care au venit cu tine; sculaţi-vă dis-de-dimineaţă, şi plecaţi de îndată ce se va lumina.
Slujitorii stăpânului tău. În mod literal, ,,slujitorii domnului”. Cuvântul ’adon, tradus ,,stăpân” aici şi în v. 4, ,,domn” în v. 8, este cuvântul ebraic obişnuit de adresare către un superior. El nu trebuie confundat cu seren, aplicat la căpeteniile filistenilor (v. 2.6.7), domnitorii celor cinci cetăţi (cap. 6,17, vezi despre Judecători 3,3). Un alt cuvânt, s’ar , tradus de obicei ,,prinţ”, este folosit ca sinonim cu seren din 1 Samuel 29,3.4.9, vorbindu-se de aceiaşi domnitori. În 1 Samuel 29,4.10 ’adon pare să se aplice la Saul, iar în 1 Samuel 29,8 îl foloseşte David când i se adresează lui Achiş. Folosirea acestor termeni poate sugera că Achiş n-a mai considerat pe David ca vasal al său, ci, în mod delicat, l-a făcut să înţeleagă că era liber să plece din Filistia dacă dorea.
De îndată ce se va lumina. Probabil că aceasta a fost o cale diplomatică de a-i spune lui David că, dacă îl va apuca dimineaţa pe el şi pe oamenii lui tot în tabără, domnitorii aveau să-l omoare. Fără îndoială că David s-a simţit uşurat de o astfel de eliberare oficială. Acum nu mai putea exista nici un simţământ că el şi însoţitorii lui n-ar fi apreciat amabilitatea lui Achiş de a le acorda azil. În timp ce David pleca spre casă, fără îndoială că el slăvea pe Dumnezeu pentru o astfel de ocrotire divină şi eliberare miraculoasă.
Relatarea din acest capitol ilustrează felul în care lucrează Dumnezeu pentru salvarea copiilor Săi. El caută să convingă pe oameni să accepte căile Lui, totuşi, îi lasă liberi să ignore sugestiile Lui dacă doresc. Aceasta este adevărat nu numai în cazul hotărârii iniţiale de a sluji lui Dumnezeu, ci în toate alegerile, mici şi mari, pe care este chemat să le facă cel care caută să trăiască în armonie cu principiile lui Dumnezeu. Fără îndoială că se vor face greşeli, iar necazurile care rezultă sunt cele care descoperă eroarea de judecată. David a ales refugiul în Filistia pentru a se apăra de Saul. Potrivindu-şi acţiunile cu simţămintele, în curând el a descoperit că seminţele interesului personal dăduseră naştere unei recolte de prefăcătorie şi falsitate. Dar David şi-a recunoscut greşeala şi a căutat din inimă să urmeze exemplul divin. Atitudinea aceasta L-a făcut pe Dumnezeu în stare să rânduiască împrejurări care i-au adus eliberarea, chiar dacă dificultatea în care s-a aflat David a fost rezultatul propriei lui greşeli.
Ellen G. White comentează:
1-11 PP 690, 691
3-10 PP 691