28:1 Pe vremea aceea, Filistenii şi-au strâns taberele şi au făcut o oştire ca să pornească cu război împotriva lui Israel. Achiş a zis lui David: Să ştii că vei veni cu mine la oştire, tu şi oamenii tăi.
Verset ce nu a fost comentat.
28:2 David a răspuns lui Achiş: Ei bine, vei vedea ce va face robul tău. Şi Achiş a zis lui David: De aceea te voi pune păzitorul capului meu în tot timpul.
Verset ce nu a fost comentat.
28:3 Samuel murise. Tot Israelul îl plânsese, şi-l îngropaseră la Rama în cetatea lui. Saul îndepărtase din ţară pe cei ce chemau morţii şi pe cei ce ghiceau.
Verset ce nu a fost comentat.
28:4 Filistenii s-au strâns, şi au venit de au tăbărât la Sunem: Saul a strâns pe tot Israelul şi au tăbărât la Ghilboa.
Verset ce nu a fost comentat.
28:5 La vederea taberei Filistenilor, Saul a fost cuprins de frică, şi un tremur puternic i-a apucat inima.
Verset ce nu a fost comentat.
28:6 Saul a întrebat pe Domnul şi Domnul nu i-a răspuns nici prin vise, nici prin Urim, nici prin proroci.
Verset ce nu a fost comentat.
28:7 Atunci Saul a zis slujitorilor lui: Căutaţi-mi o femeie care să cheme morţii, ca să mă duc s-o întreb. Slujitorii lui i-au zis: Iată că în En-Dor este o femeie care cheamă morţii.
Verset ce nu a fost comentat.
28:8 Atunci Saul s-a schimbat, a luat alte haine, şi a plecat cu doi oameni. Au ajuns la femeia aceea noaptea. Saul i-a zis: Spune-mi viitorul chemând un mort, şi scoală-mi pe cine-ţi voi spune.
Verset ce nu a fost comentat.
28:9 Femeia i-a răspuns: Ştii ce a făcut Saul, cum a nimicit din ţară pe cei ce cheamă morţii şi pe cei ce ghicesc viitorul: pentru ce dar întinzi o cursă vieţii mele, ca să mă omori?
Verset ce nu a fost comentat.
28:10 Saul i-a jurat pe Domnul, şi a zis: Viu este Domnul, că nu ţi se va întâmpla nici un rău pentru aceasta.
Verset ce nu a fost comentat.
28:11 Femeia a zis: Pe cine vrei să-ţi scol? Şi el a răspuns: Scoală-mi pe Samuel.
Verset ce nu a fost comentat.
28:12 Când a văzut femeia pe Samuel, a scos un ţipăt mare, şi a zis lui Saul: Pentru ce m-ai înşelat? Tu eşti Saul!
Verset ce nu a fost comentat.
28:13 Împăratul i-a zis: Nu te teme de nimic; dar ce vezi? Femeia a zis lui Saul: Văd o fiinţă dumnezeiască sculându-se din pământ.
Fiinţă dumnezeiască (eng. ,,gods”). Ebraicul ‘elohim, un titlu folosit de mai bine de 2500 de ori despre adevăratul Dumnezeu (vezi vol. 1, pag. 170.171) şi adesea şi despre zeii falşi (Geneza 35,2; Exod 12,12; 20,3 etc.). Traducerea KJV redă de trei ori cuvântul cu ,,judecători” (Exod 21,6; 22,8.9). Probabil că aici aşa ar fi trebui tradus cuvântul, făcând-o astfel pe femeie să spună: ,,Văd judecători sculându-se din pământ”. Aceasta ar fi în armonie cu identificarea lui Samuel ca judecător. Deşi femeia foloseşte forma de plural, se pare că Saul a înţeles singularul, pentru că întreabă: ,,Cum e la chip?” Pe de altă parte, se poate că ea a folosit cuvântul ‘elohim în sensul mai obişnuit de ,,zei”.
28:14 El i-a zis: Cum e la chip? Şi ea a răspuns: Este un bătrân care se scoală, şi este învelit cu o mantie. Saul a înţeles că era Samuel, şi s-a plecat cu faţa la pământ, şi s-a închinat.
Cum e la chip? Întrebările lui Saul şi răspunsurile femeii constituie dovezi că n-a văzut ,el însuşi apariţia. Poate că el a fost despărţit de medium printr-o perdea, sau poate că stătea direct înaintea ei în întunericului miezului de noapte din peşteră. Când ea a descris apariţia, ,,Saul a înţeles că era Samuel”.
Ar fi contrar oricărui principiu de dreptate să ne închipuim că autoritatea divină să dea voie unei necromante să cheme pe Samuel din locul lui de odihnă. A crede că Dumnezeu, care a pus necromanţia sub interdicţie (Deuteronom 18,10-12), avea să cedeze cererii unui medium şi să tulbure pe sfântul Său, Samuel, care dormea, ar fi întru totul de neconceput. Dar, după cum Satana a avut puterea să apară în faţa lui Isus în pustie ca un înger de lumină, tot aşa el sau agenţii lui puteau, dacă le era îngăduit, să-l personifice pe Samuel, să-i imite atât vocea, cât şi figura. Diavolul a folosit această ocazie ca să-şi bată joc de Saul prin ironia sorţii lui. Tocmai bărbatul care îi persecutase pe exponenţii acestei practici oculte era acum îngenunchiat înaintea acelei puteri, cerând ajutor.
28:15 Samuel a zis lui Saul: Pentru ce m-ai tulburat, chemându-mă? Saul a răspuns: Sunt într-o mare strâmtoare: Filistenii îmi fac război, şi Dumnezeu S-a depărtat de la mine; nu mi-a răspuns nici prin proroci, nici prin vise. Şi te-am chemat să-mi arăţi ce să fac.
Samuel a zis. Această propoziţie nu trebuie interpretată ca însemnând că într-adevăr Samuel a fost cel care vorbea. Scriitorul descrie pur şi simplu întâmplările aşa cum au apărut ele, ceea ce este şi normal într-o naraţiune. Biblia mai vorbeşte despre soare că răsare şi apune, şi aşa facem şi noi. Nimeni nu este nici înşelat şi nici încurcat prin faptul că vorbim atât de simplu despre fenomene complexe. În realitate nu soarele răsare şi apune, ci mai degrabă pământul se mişcă. În versetul de faţă contextul şi comparaţia cu alte texte din Scriptură arată clar că o personificare a lui Samuel exprimă spusele atribuite aici profetului decedat (vezi despre v. 12).
Chemându-mă. Vezi v. 11, unde expresia ,,chemare” (sculare) apare de două ori. Este clar că cei din vechime, în general, considerau regiunea subterană ca locaş al celor morţi. Dacă doctrina respectată de cei mai mulţi creştini, că cel drept se înalţă la cer după moarte, ar fi fost respectată şi în acea perioadă antică, Samuel ar fi fost chemat să coboare şi spiritul personificat al lui Samuel ar fi spus: ,,De ce m-ai adus jos?” Acest singur punct din raport este suficient pentru a nu considera această relatare ca o dovadă în favoarea doctrinei privind starea de conştiinţă a credincioşilor decedaţi.
28:16 Samuel a zis: Pentru ce mă întrebi pe mine când Domnul S-a depărtat de tine şi S-a făcut vrăjmaşul tău?
Vrăjmaşul tău. Cuvintele acestea identifică pe autorul lor. Declaraţia făcută aici şi în versetele care urmează, ilustrează înşelăciunea caracteristică a diavolului. Încă de la căderea lui, Satana s-a străduit să redea caracterul lui Dumnezeu în culori false. El Îl prezintă pe Dumnezeu ca pe un tiran răzbunător care aruncă în iad pe cei care nu se tem de El (GC 534). El ademeneşte pe oameni să păcătuiască şi apoi prezintă cazul lor ca fiind cu desăvârşire fără nădejde. El Îl înfăţişează pe Dumnezeu ca nefiind binevoitor să ierte pe păcătos atâta timp cât există cea mai mică scuză de a nu-l primi. În felul acesta, el Îl descrie oamenilor pe Dumnezeu ca vrăjmaş al lor. Concepţia aceasta se află la temelia religiilor păgâne, care învaţă că sacrificiile sunt necesare pentru a îndupleca pe un Dumnezeu mânios. Cât de cu totul contrară este o astfel de doctrină faţă de învăţăturile Scripturii, care Îl înfăţişează pe Dumnezeu ca Unul care îi iubeşte pe toţi şi gata să aducă sacrificiul suprem pentru a mântui pe vinovat (Ioan 3,16; 2 Petru 3,9)!
28:17 Domnul îţi face aşa cum îţi vestisem din partea Lui; Domnul a rupt împărăţia din mâinile tale, şi a dat-o altuia, lui David.
Domnul a rupt împărăţia. Dându-se drept o voce din cer, spiritul a mustrat pe Saul spunându-i că tronul îi va fi dat altuia. Satana a inspirat pe colaboratorii lui Saul să aţâţe animozitatea împăratului împotriva lui David şi apoi a schimbat ura în pelin, anunţând ca fiind împlinit tocmai lucrul pe care Saul se luptase atâta timp să-l împiedice. El auzise că David se afla la filisteni (PP 675) şi probabil acum îşi închipuia pe vrăjmaşii Domnului învingându-l şi dând împărăţia lui David.
28:18 N-ai ascultat de glasul Domnului, şi n-ai făcut pe Amalec să simtă aprinderea mâniei Lui: de aceea îţi face Domnul aşa astăzi.
De aceea îţi face Domnul. Deşi Satana a inspirat gândurile care au provocat neascultarea lui Saul în purtarea faţă de Amalec, el aruncă acum condamnarea asupra împăratului, în numele Domnului. În felul acesta, Dumnezeu a fost prezentat că foloseşte tactica lui Satana. În realitate, Dumnezeu nu devenise vrăjmaşul lui Saul. El a îngăduit doar ca recolta să fie de aceeaşi calitate cu semănatul. Actuala situaţia a lui Saul era rezultatul propriei lui alegeri. Dumnezeu încercase să-l salveze de la dezastru, trimiţându-i repetate avertizări şi sfaturi, dar Saul a continuat să pună judecata lui limitată în opoziţie cu sfatul divin.
28:19 Şi chiar Domnul va da pe Israel împreună cu tine în mâinile Filistenilor. Mâine, tu şi fiii tăi, veţi fi împreună cu mine şi Domnul va da tabăra lui Israel în mâinile Filistenilor.
În mâinile filistenilor. Pentru că Saul s-a înjosit de bună voie, făcând jocul adversarului, Satana a folosit ocazia să-l mustre şi să-l descurajeze. Lupta fiind iminentă, Satana l-a făcut pe Saul să creadă că este pierdută. În realitate, Domnul putea tot atât de uşor să-l salveze acum pe Israel cum făcuse la Miţpa (cap. 7,19). Dar pe vremea aceea, Israel îşi mărturisise păcatul şi strigase către Domnul. Dacă Saul şi-ar fi mărturisit păcatul, dacă ar fi adunat tot Israelul şi i-ar fi spus despre slăbiciunea lui şi ar fi condus oştirea la o consacrare reînnoită faţă de Domnul, rezultatul luptei ar fi fost foarte diferit. Înfăţişând înaintea împăratului aparenta imposibilitate de a fi iertat şi imensitatea răzvrătirii sale împotriva Domnului, Satana a reuşit pe deplin să-l descurajeze pe Saul şi să-l ducă mai departe spre ruină.
28:20 Îndată Saul a căzut la pământ cât era de lung, şi cuvintele lui Samuel l-au umplut de groază; nu mai avea nici o putere, căci nu mâncase toată ziua şi toată noaptea.
Îndată. În mod literal, ,,grăbit”. Deoarece acţiunea a fost involuntară, sensul este că la scurt timp de la auzirea teribilei solii, el s-a prăbuşit.
Cât era de lung. În mod literal, ,,în toată plinătatea staturii lui”. Încordarea fizică şi tulburarea mintală, la care s-au adăugat ulterior ştirile teribile despre iminenţa înfrângerii şi a morţii, l-au slăbit atât de mult, încât trupul lui a cedat.
28:21 Femeia a venit la Saul, şi, văzându-l foarte înspăimântat, i-a zis: Iată că roaba ta ţi-a ascultat glasul; mi-am pus viaţa în primejdie, ascultând de cuvintele pe care mi le-ai spus.
Verset ce nu a fost comentat.
28:22 Ascultă acum, şi tu, glasul roabei tale, şi lasă-mă să-ţi dau o bucată de pâine, ca să mănânci şi să prinzi putere ca să porneşti la drum.
Verset ce nu a fost comentat.
28:23 Dar el n-a vrut, şi a zis: Nu mănânc nimic! Slujitorii lui şi femeia au stăruit de el până i-a ascultat. S-a sculat de la pământ, şi a şezut pe pat.
Verset ce nu a fost comentat.
28:24 Femeia avea la ea un viţel gras, pe care l-a tăiat în grabă; a luat făină, a frământat-o, şi a copt azime.
Verset ce nu a fost comentat.
28:25 Le-a pus înaintea lui Saul şi înaintea slujitorilor lui, şi au mâncat. Apoi s-au sculat şi au plecat chiar în noaptea aceea.
Apoi s-au sculat. Întocmai ca Iuda, Saul a plecat în noapte. Lăsat singur, fără îndoială că mediumul a fost la fel de zăpăcit ca şi împăratul. În felul în care a procedat faţă de David, Saul fusese vinovat de duplicitate şi trădare. Ce a ştiut ea, decât că viaţa ei avea să fie preţul pentru întâmplările din acea noapte? Saul fusese prea bolnav ca să-i spună un cuvânt de apreciere pentru serviciile ei. Ea nu avea nici mângâierea rugăciunii şi a credinţei. Era sclava unei puteri care îşi bătea joc de ea cum îşi bătuse joc şi de împărat.
ELLEN G. WHITE COMENTEAZĂ:
1-25 PP 674-681
6-20 PP 683-689
1. 1.2 PP 674
2. 4.5 PP 675 6 PP 683
3. 6.7 PP 676 7 AA 290; Ev. 608
4. 7.8 PP 683 9 GC 556
8-11 PP 679
12 PP 680
13.14 PP 679 15-19 PP 680
PP 681