24:4 Oamenii lui David i-au zis: Iată ziua în care Domnul îţi zice: Dau pe vrăjmaşul tău în mâinile tale; fă-i ce-ţi va plăcea. David s-a sculat, şi a tăiat încet colţul hainei lui Saul.
Colţul hainei lui Saul. În mod literal, ,,aripa îmbrăcămintei exterioare a lui Saul”. Probabil că această haină era tunica exterioară, fără mâneci, largă, ajungând până la glezne, purtată de femeile, precum şi de bărbaţii de rang înalt, ca împăraţi, preoţi etc. Fără îndoială că oamenii lui David au recunoscut pe împărat atât datorită îmbrăcămintei lui, cât şi înfăţişării personale. Deşi nu este dat nici un indiciu despre făgăduinţa divină că lui David îi va fi dat în mâini vrăjmaşul, ceea ce au spus oamenii poate să fi fost adevărat. Probabil că ocazia a venit ca o încercare pentru David pentru a-l ajuta să demonstreze trăsăturile de caracter pe care le dezvoltase. Dacă în această împrejurare David ar fi ucis pe Saul, ar fi dovedit că, cel puţin într-o privinţă, nu era mai bun decât Saul, care, dacă ar fi avut ocazia, ar fi fost bucuros să-l ucidă pe David.
Satana a pus la încercare evlavia lui Iov, susţinând că Iov va blestema pe Dumnezeu dacă nu va mai fi binecuvântat şi dacă va fi supus anumitor privaţiuni. Pentru a face faţă unei astfel de învinuiri, Dumnezeu a îngăduit lui Satana să aducă necazuri asupra lui Iov pentru a dovedi falsitatea declaraţiei adversarului, dar şi neprihănirea slujitorului Său. Ca şi Iov, David a rezistat încercării. A fost atât de aproape de Dumnezeu încât, avându-l pe vrăjmaşul său în mână, nu numai că a refuzat să-l rănească, dar a şi oprit pe oamenii lui să-i facă vreun rău în numele lui.