22:14 Ahimelec a răspuns împăratului: Care dintre slujitorii tăi poate fi pus alături cu credinciosul David, ginerele împăratului, gata la poruncile lui, şi înconjurat cu cinste în casa ta?
Ahimelec a răspuns. Ahimelec n-a negat învinuirea de a-l fi ajutat pe David, dar el a negat că ar fi fost neloial. În jurul răspunsului pivotează o deosebire de păreri cât priveşte fixarea în timp a acestui incident (vezi cele despre v. 6). Cei care susţin că incidentul a avut loc imediat după fuga lui David de la Ghibea, interpretează cuvintele lui Ahimelec ca însemnând că el nu aflase, până la acea dată, că David nu mai era cel mai credincios slujitor al lui Saul şi un membru onorat al familiei împărăteşti. Este greu de crezut că el era atât de ignorant sau nebun încât să spună lui Saul, după ce David ajunsese fugar şi exilat de mai multe luni, că acesta era ,,gata la poruncile lui şi înconjurat de cinste în casa ta”.
Această concluzie se întemeiază pe traducerea noastră engleză, care redă verbele la timpul prezent. În realitate textul ebraic are numai un verb, sur, tradus aici ,,goeth” (engl.). Cuvântul ,,is” (engl. ,,este”), deşi se întâlneşte în verset de trei ori, este adăugat. Formei verbului sur, aflat aici, poate să i se dea fie un sens al timpului prezent, fie al celui trecut, astfel încât propoziţia este foarte nehotărâtă în ce priveşte perioada în discuţie. Timpul trebuie adăugat, în context. Redarea literală a cuvintelor lui Ahimelec este: ,,Şi cine dintre toţi slujitorii e atât de credincios ca David, ginerele împăratului, care s-a învârtit la porunca ta şi cinstit în casa ta?” Contextul pare să ceară timpul trecut. Inserarea formelor verbale necesare în redarea unei astfel de propoziţii în engleză trebuie să depindă de cea mai bună judecată a traducătorilor, dar, prin natura cazului acestuia va da loc la diferenţe de opinii. Fără îndoială că Ahimelec a vrut să spună că el ajutase pe cineva despre care presupusese în acel timp – fie recent, fie îndepărtat – că este un reprezentant onorat al împăratului.