21:9 Preotul a răspuns: Iată sabia lui Goliat, Filisteanul, pe care l-ai omorât în valea terebinţilor; este învelită într-un covor, în dosul efodului; dacă vrei s-o iei, ia-o, căci nu este alta aici. Şi David a zis: Nu-i alta ca ea; dă-mi-o.
Sabia lui Goliat. Toată armura lui Goliat devenise proprietatea personală a lui David. Este probabil că, iniţial, el însuşi a dăruit sabia pentru cortul întâlnirii, ca dar de mulţumire pentru Dumnezeu. David şi-a dat prea bine seama că locul acela sfânt nu putea fi un depozit de arme, dar sperând ca suliţa să fie încă acolo, l-a întrebat aşa, ca din întâmplare, dacă nu are vreo armă pe care să i-o dea cu împrumut.
Nu-i alta ca ea. Prin poziţia sabiei în cortul întâlnirii şi prin felul în care era înfăşurată se cunoaşte că era păstrată ca un aducător aminte al marii biruinţe dată în mod providenţial lui Israel. David s-a arătat fericit la gândul de a pune în siguranţă această sabie, poate nu atât de mult pentru valoarea ei militară, cât pentru că-i va aduce aminte mereu de călăuzirea ocrotitoare a Domnului. El avea nevoie în acest moment, de astfel de încurajare.