2:1 Ana s-a rugat, şi a zis: Mi se bucură inima în Domnul, Puterea mea a fost înălţată de Domnul; Mi s-a deschis larg gura împotriva vrăjmaşilor mei, Căci mă bucur de ajutorul Tău.
Mi se bucură inima în Domnul. Această a doua vizită la Silo a fost de o natură cu totul diferită de cea raportată în cap. 1. Atunci, povara Anei a fost o mijlocire pentru ea însăşi; acum ea este o mare litanie de laudă. Ca rezultat al deplinei ei supuneri faţă de Domnul, ea este fericită pentru privilegiul de a-I înapoia Creatorului ceea ce El îi dăduse ei. Făcând aşa, ea face experienţa celei mai înalte forme de bucurie, deoarece nu învăţase ea să aprecieze îndurarea Lui iubitoare întrun fel cu totul nou? Ea Îl laudă pe Dumnezeu ca autor al îndurării descoperită cu împreuna Lui simţire faţă de cei neajutoraţi. Ea dobândeşte o nouă viziune a puterii Lui, acum evident în stăpânirea de către El a forţelor ascunse ale naturii, în împiedicarea tacită a forţelor răului care ar fi descurajat-o şi ar fi învins-o, şi pricinuind împrejmuirea răului însuşi spre a contribui peste măsură de mult la adâncimea şi plinătatea bucuriei ei. Ea înţelege din nou legământul făcut cu strămoşii ei, că copiii lui Dumnezeu trebuie să ajungă o binecuvântare pentru toate popoarele. Cântarea de bucurie a Anei a fost o profeţie inspirată despre David şi Mesia (PP, p. 572).
Experienţa Anei s-a dovedit a fi cea mai mare binecuvântare care putea să vină în viaţa Peninei. Dumnezeu a fost tot atât de dornic să o salveze pe Penina atât cât era să o salveze şi pe Ana. Cum putea El să împlinească aceasta în mod mai efectiv decât arătând exaltarea unui suflet care s-a încrezut în El şi care n-a plătit rău pentru rău? Astfel a fost şi metoda lui Hristos în încercarea de a-l câştiga pe Simon leprosul – arătând binecuvântarea care putea veni pentru Maria Magdalena (Marcu 14,3-9; Luca 7,37-50). Simion a învăţat lecţia sa şi a devenit un ucenic serios (DA, p. 567, 568). A învăţat şi Penina lecţia ei?