2:11 Elcana s-a dus acasă, la Rama, şi copilul a rămas în slujba Domnului, înaintea preotului Eli.
Copilul a rămas în slujbă. Cuvântul tradus ,,copil” este na'ar, care înseamnă un băiat de orice vârstă până la maturitate. La vârsta de 17 ani, Iosif a fost numit un na'ar. Acelaşi termen este folosit despre fiii lui Eli din v. 17. Cu cât erau ei mai în vârstă decât Samuel, nu se ştie. În conformitate cu contextul, el i-a făcut preoţi înainte de a ajunge la maturitate. Estimările vârstei lui Samuel se întind de la 3 la 15 ani (vezi EGW, Material suplimentar asupra lui 1 Samuel 1,20-28).
Când un copil îşi asumă vreo răspundere, părinţii lui, adesea, caută să câştige din aceasta un avantaj pentru ei înşişi. Lui Elcana trebuie să i se dea mult credit, care, deşi levit, a continuat felul lui de viaţă normală la Rama. Cunoscând în mod sigur natura ambianţei în care avea să ajungă Samuel, Elcana şi Ana trebuie să se fi îngrijorat oarecum când au pus darul lor faţă de Domnul în mâinile lui Eli şi ale celor doi fii ai lui, Hofni şi Fineas! Cu cât mai mare trebuie să fi fost îngrijorarea Tatălui ceresc când El L-a pus pe Fiul Său sub influenţa şi cercetarea nevrednicilor preoţi din zilele Lui. Hristos a fost în vârstă de 12 ani când i s-a dat atenţie de către preoţi, totuşi purtarea Lui cu acea ocazie dovedeşte realitatea protecţiei divine extinsă şi asupra copiilor care caută călăuzire cerească (vezi despre Luca 2,52). Experienţele lui Samuel atestă aceeaşi călăuzire divină.
Scripturile arată lămurit că, în mijlocul acestui mediu rău, Samuel a slujit Domnului. Cuvântul ,,slujbă” se poate referi fie la slujirea laică, fie la cea sacră. El este folosit despre răspunderile lui Iosif în casa lui Potifar şi despre asistenţa lui Iosua pentru Moise în muntele lui Dumnezeu (Exod 24,13). Capacitatea lui Samuel de a se împotrivi influenţelor rele care-l înconjurau, exact aşa cum a făcut şi Iosif şi Iosua, poate fi atribuită hotărârii lui neschimbate de a se ocupa cu lucrările lui Dumnezeu.