18:8 Saul s-a mâniat foarte tare, şi nu i-a plăcut vorba aceasta. El a zis: Lui David îi dau zece mii şi mie-mi dau mii! Nu-i mai lipseşte decât împărăţia.
Nu-i mai lipseşte. Nu este dat nici un interval de timp între anunţarea alegerii de către Dumnezeu a altui om ,,mai bun decât tine” (cap. 15,28) ca împărat şi această experienţă a lui David la curtea împăratului. Deşi este probabil că trecuseră mai mulţi ani, Saul cu siguranţă că era continuu atent la semnele de recunoaştere ale bărbatului care avea să-i urmeze la tron (vezi v. 9). De curând el se dovedise incapabil în faţa filistenilor şi dacă n-ar fi fost curajoasa faptă de vitejie a acestui ciobănaş el şi-ar fi putut pierde viaţa. Totuşi, a fost supărat la gândul că acest flăcău, pe care el îl onorase şi îl adusese atât de aproape de el, putea să câştige afecţiunea poporului şi a oştirii. Ce fel de recunoştinţă putea fi aceasta? Din nou Saul a dat frâu liber simţămintelor sale de nemulţumire şi bănuielilor lui rele, până când mintea a fost în cele din urmă tulburată.