18:4 A scos mantaua pe care o purta, ca s-o dea lui David; şi i-a dat hainele sale, chiar sabia, arcul şi încingătoarea lui.
Ionatan a scos. Iubirea lui pentru David a fost atât de mare încât el a fost gata să spună aşa cum a spus Ioan Botezătorul secole mai târziu: ,,Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micşorez” (Ioan 3,30). El a văzut în David ceea ce visase odată că ar fi putut ajunge el. Toate trăsăturile bune ale celor doi eroi erau cimentate într-o iubire adevărată, iar Ionatan şi-a dat seama de faptul că fericirea constă mai mult în a iubi decât a fi iubit. Hristos ne-a iubit atât de mult încât S-a dezbrăcat, de bună voie, de Sine Însuşi de orice prerogativă divină (Filipeni 2,6-8) ca să poată sădi aluatul adevărului în orice om (Ioan 1,9).