17:50 Astfel, cu o praştie şi cu o piatră, David a fost mai tare decât Filisteanul; l-a trântit la pământ şi l-a omorât, fără să aibă sabie în mână.
Astfel... David a fost mai tare. Cât de repede a urmat o încercare după alta! Aceasta a fost a treia biruinţă a lui David în acea zi. Prima lui biruinţă a fost în situaţia când a fost mustrat de Eliab că nu este bun decât să aibă grijă de oi. El ar fi fost îndreptăţit să dea o replică tăioasă, dar n-a făcut-o. El a aplanat cearta cu calm spunând doar atât: ,,Ce-am făcut oare? Nu pot să vorbesc astfel?” (v. 29). Un astfel de caracter nu se naşte într-o clipă. Dacă el n-ar fi învăţat răbdarea cu oile sale, n-ar fi putut arăta răbdare cu fraţii săi invidioşi. Neluând în seamă ocazia de a intra într-o mică ceartă, David s-a dovedit stăpân pe sine. Tot aşa a fost şi Hristos care, dovedindu-Şi blândeţea şi provocarea cea mai grea, a spus: ,,Învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre” (Matei 11,29). Numai astfel poate un om să devină un adevărat conducător şi îndrumător pentru alţii.
David a câştigat cea de-a doua biruinţă când a fost dus în faţa împăratului. Privind la tânărul entuziast, împăratul nu putea să nu vadă diferenţa dintre el, un bătrân viclean, experimentat în război, şi tinerelul din faţa lui, plin de voioşie şi lipsit de instruire militară. Dacă Saul, cu toată personalitatea sa de comandant, s-a reţinut să lupte cu Goliat, cum putea un tinerel ca David să încerce lucrul acesta? Nevisând niciodată la posibilitatea unei intervenţii supranaturale, Saul a sădit seminţele îndoielii în sufletul lui David şi a încercat să-l facă să poarte armura împăratului. Dar, cu respect şi politicos, David a câştigat victoria asupra îndoielii, fiind hotărât să nu piardă din vedere ţinta inspirată de cer, aceea de a păstra credinţa şi totala dependenţă de Domnul.
Toate acestea l-au pregătit bine pentru cea de-a treia victoria a lui – aceea asupra filisteanului, care era personificarea însăşi a blasfemiei. Aceasta a fost victoria puterilor spirituale asupra puterii materiale brute. Având în vedere evenimentele lunilor anterioare, cât de necesar a fost ca Israel să fi învăţat această lecţie! Ca răspuns la blestemul lui Goliat, David a strigat cu bucurie: ,,Eu vin împotriva ta în numele... Dumnezeului oştirii lui Israel” (v. 45). O pietricică simplă din pârâu plus o isteţime de tinerel şi încrederea lui mărturisită în Dumnezeul cel veşnic au dat israeliţilor o învăţătură pe care n-ar fi trebuit să o uite niciodată.