17:32 David a zis lui Saul: Nimeni să nu-şi piardă nădejdea din pricina Filisteanului acestuia! Robul tău va merge să se bată cu el.
David a zis lui Saul. Ce contrast! Un ciobănaş smerit încurajează un războinic experimentat şi plin de succes al lui Israel! Saul, singurul uriaş al lui Israel (cap. 10,23) a înţeles că el ar fi putut fi acela care să accepte provocarea lui Goliat, dar conştiinţa lui vinovată l-a făcut să tremure şi să fie plin de teamă. Dacă în inima lui ar fi fost iubire pentru Dumnezeu, aceasta ar fi fost suficientă spre a alunga orice teamă; dar el nu avea iubire pentru Dumnezeu în inima Samuel În locul ei era doar ,,chinul” unei conştiinţe vinovate (vezi 1 Ioan 2,5; 4,18). David, pe de altă parte, dădea pe faţă acel spirit de optimism şi de curaj adevărat, care sunt semnul unui ,,cuget curat înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor” (Fapte 24,16; comp. cu Psalmul 51,10.11). David era pe atât de curajos pe cât era Saul de fricos.