16:2 Samuel a zis: Cum să mă duc? Saul are să afle, şi mă va ucide. Şi Domnul a zis: Să iei cu tine un viţel, şi să zici: Vin să aduc o jertfă Domnului.
Să iei... un viţel. Era întru totul normal şi potrivit pentru profet să viziteze Betleemul ca să aducă o jertfă. Chivotul era încă la Chiriat-Iearim. Este ştiut că sanctuarul a fost la Nob, cel puţin pentru o perioadă a domniei lui Saul (cap. 21,1-6), dar nu ni se spune dacă primele sărbători au fost ţinute acolo, cum fuseseră la Silo. De la încetarea ducerii de jertfe la Silo, acestea erau aduse în diferite cetăţi de pe cuprinsul ţării (PP 609). La astfel de adunări de jertfe, profetul instruia pe popor cu privire la măreţul plan de mântuire şi îl îndemna să-i trimită pe tineri la diferitele şcoli ale profeţilor pentru ca să ridice nivelul intelectual şi spiritual al naţiunii. În felul acesta împăratul nu avea de ce să pună sub semnul întrebării vizita lui la Betleem. Cât priveşte poporul, aceasta era o lucrare obişnuită de slujire făcută de profet, asemenea unei adunări districtuale de astăzi.
Să zici: ,,Vin să aduc o jertfă”. Nu era de interes public ca actul ungerii lui David să fie cunoscut de îndată. N-a fost făcut în acelaşi fel chiar şi ungerea lui Saul? Cei 30 de bătrâni care au răspuns atunci invitaţiei de a lua parte la eveniment, au ştiut ei oare de ce dăduse Samuel lui Saul scaunul de onoare? Ei n-au fost de faţă la discuţia dintre Samuel şi Saul, după sărbătoare (cap. 9,25). Nici ei şi nici chiar slujitorul lui Saul n-au fost martori la ungerea timpurie (cap. 9,27 la 10,1). Nici familia lui Saul n-a aflat de ungere decât în timpul adunării de la Miţpa organizată pentru alegerea unui împărat (cap. 10,20-27). Ungerea lui Saul a fost pentru el o declaraţie a planului lui Dumnezeu pentru viaţa lui. El a fost invitat dar nu obligat să accepte chemarea lui Dumnezeu. O astfel de ungere nu-i dădea lui nici o autorizaţie să iniţieze acţiunea de instalare propriu-zisă, în mod public, ca împărat. Raportul arată în mod clar că, şi după alegerea sa la Miţpa, Saul s-a întors acasă şi a aşteptat ca Domnul să-l conducă în următoarele mişcări.
Singura deosebire dintre ungerea de către Samuel a lui Saul şi călătoria lui la locuinţa lui Isai a fost că, de data aceasta, exista deja un împărat, bănuitor la fiecare mişcare pe care o făcea profetul de când acesta anunţase lepădarea sa de către Domnul. Aceasta sensibilitate a fost, fără îndoială mult mărită prin ezitarea lui Samuel de a se uni cu împăratul în închinare. Între capitolele 15 şi 16 poate să fi existat un considerabil interval de timp.