16:21 David a ajuns la Saul, şi s-a înfăţişat înaintea lui; i-a plăcut mult lui Saul, şi a fost pus să-i poarte armele.
S-a înfăţişat înaintea lui. Declaraţia aceasta nu se referă la poziţia lui în prezenţa lui Saul, ci la faptul că David ,,a intrat în slujba lui” (RSV, vezi Geneza 41,16; Daniel 1,19). În providenţa lui Dumnezeu, David a fost adus astfel într-o situaţie în care urma să aibă contact cu bărbaţii aflaţi la conducerea naţiunii – aceştia având posibilitatea să-i aprecieze abilităţile – şi cu problemele guvernării. Probabil că lui Saul i s-a mai îngăduit să rămână pe tron până când seminţele răului din viaţa lui au dat recolta scontată şi până când instruirea preliminară a lui David a fost completă.
I-a plăcut mult. Chiar Saul a ajuns să cinstească şi să respecte atractiva şi naturala personalitate a lui David şi să preţuiască în el acele calităţi pe care le sădise Duhul Sfânt. Saul a recunoscut superioritatea netă a acestui tânăr promiţător, admiţând în mod tacit înţelepciunea alegerii de către Dumnezeu a unui succesor la tron.
Să-i poarte armele. Numirea în această poziţie l-a adus pe David în cea mai strânsă legătură posibilă cu împăratul şi l-a făcut personal răspunzător de securitatea împăratului. Este posibil ca această declaraţie să fie făcută ca anticipare a rolului lui David la curte după victoria asupra lui Goliat (vezi cap. 18,2.5).