16:14 Duhul Domnului S-a depărtat de la Saul; şi a fost muncit de un duh rău care venea de la Domnul.
Duhul Domnului S-a depărtat. Saul lepădase pe Duhul lui Dumnezeu, săvârşind păcatul de neiertat, iar Dumnezeu nu mai avea nimic de făcut pentru el (vezi cele despre cap. 15,35). Duhul Său nu S-a retras în mod arbitrar de la Saul, ci mai degrabă Saul s-a răzvrătit împotriva călăuzirii Sale şi a ieşit în mod deliberat de sub influenţa Samuel Aceasta trebuie să fie înţeles în armonie cu Psalm 139,7 şi cu principiul fundamental al liberului arbitru. Dacă prin Duhul său Cel Sfânt Dumnezeu S-ar fi impus lui Saul împotriva dorinţelor lui, Dumnezeu ar fi făcut din împărat o simplă maşină.
De la Domnul. Uneori, Scripturile prezintă pe Dumnezeu ca făcând ceea ce El nu împiedică în mod evident să fie făcut. Dând lui Satana ocazia de a demonstra principiile sale, de fapt, Dumnezeu Îşi limitează propria putere. Desigur erau limite dincolo de care Satana nu putea să treacă (vezi Iov 1,12; 2,6), dar în cadrul sferei lui limitate el are îngăduinţa divină să acţioneze. În felul acesta, cu toate că acţiunile sale sunt contrare voinţei divine, el nu poate face decât ce îi permite Dumnezeu să facă şi orice fac el şi îngerii lui răi este făcut cu îngăduinţa lui Dumnezeu. De aceea când Dumnezeu a retras Duhul Lui de la Saul (vezi cele despre 1 Samuel 16,13.14), i s-a dat cale liberă lui Satana.
A fost muncit. Iosif Flavius descrie boala astfel: ,,Cât despre Saul, asupra lui veneau unele tulburări ciudate şi demonice şi-i provocau astfel de sufocări încât erau gata să-l lase fără respiraţie” (Antiquities, VI. 8.2). Este evident ca s-a declanşat o depresie puternica atunci când a cugetat asupra anunţului făcut de profet că pierduse coroana pentru un om care era ,,mai bun” decât el (cap. 15,28). Posedarea intermitentă de către duhul cel rău l-a făcut pe Saul să simtă şi să acţioneze asemenea unui om dement.